Tag

restaurant

Marty a lansat noul meniu în Cluj şi Bucureşti

2

Atenţie! Urmează o postare complicată pentru cei care sunt foarte pofticioşi. Continuaţi doar pe propria răspundere.

Înainte de sărbători a avut loc lansarea oficială a noului meniu de la Marty Restaurant. The Book of Flavours ediţia 2018 e deja disponibil în toate restaurantele Marty.

Citeste tot articolul

Cum e mâncarea de la Avocadoo – noul fast-food sănătos din Băneasa Mall

10

De câteva săptămâni s-a deschis un nou fast-food în Băneasa Shopping City, chiar în zona de food court. Nu ştiu exact cine a dispărut de acolo pentru a face loc noului restaurant, e posibil să se fi mutat Noodle Pack într-un alt spaţiu. Cert e că a durat o veşnicie să se deschidă acest Avocadoo, mai întâi a fost un teaser cu un avocado uriaş, apoi am văzut logo-ul, şi până la urmă l-au deschis.

Când am văzut meniul mi-a cam pierit entuziasmul, dar până la urmă am testat ceva de acolo într-o dimineaţă în care am mers la film.

Citeste tot articolul

Apropo de meniuri de restaurant

3

Apropo de meniurile de restaurant despre care vorbeam recent, am descoperit o soluţie foarte mişto la City Grill Băneasa. Nu e vreo inovaţie absolută, astfel de meniuri-tabletă au apărut încă de acum 5-7 ani prin afară, însă abia acum e tehnologia suficient de ieftină încât să poată fi folosită la scară largă.

Cei de la City Grill Băneasa (restaurantul e deschis recent, chiar în mall, la etajul 1), au vreo 15 astfel de tablete, pe care le oferă un concierge în momentul în care îi conduce la masă pe clienţi, cu aplicaţiile de meniu deja deschise. Probabil că aplicaţia e folosită şi în alte restaurante din lanţ, dar nu ajung aşa des la City Grill, aşa că nu ştiu. Cert e că arată mult mai bine decât un meniu normal, se deteriorează mai greu şi cred că vând mult mai uşor, pentru că vezi fiecare produs şi te convingi mai repede.

Citeste tot articolul

Dacă n-ai bani de meniuri, mai bine închide cârciuma!

1

Am fost în weekend într-un pub în care mâncasem de multe ori foarte bine la nişte preţuri decente, aşa că m-am gândit că ar fi o alegere lejeră. N-o să dau numele pentru că oricum nu-i foarte cunoscut şi nici nu am chef să-mi comenteze patronii şi să-mi spună cum vor remedia toate problemele şi totul va fi excelent. 

Cum ziceam, mâncarea era de obicei bună, atmosfera drăguţă, ar fi putut fi o sâmbătă chiar plăcută. Până când ne-au adus meniurile. Genul ăla care se prind într-un clipboard pe o bucată de lemn. Meniuri care erau absolut mizerabile. Murdare, sfâşiate, cartonul fusese udat de toate băuturile posibile. Zici că le băgaseră la maşina de spălat. Efectiv erau zone în care nu înţelegeai ce scrie. Ceea ce mi-a tăiat instant cheful de orice.

Citeste tot articolul

Lanţul Marty deschide primul restaurant din Bucureşti în Sun Plaza

0

Lanţul de restaurante Marty e cunoscut în Cluj pentru mâncarea bună la preţuri decente. Au 5 localuri cu diferite teme şi dacă aţi ajuns vreodată la ei în Cluj ştiţi că sunt o alegere foarte bună pentru prânz sau cină. Cred că principalul competitor din Bucureşti ar fi City Grill / La Mama, însă preparatele Marty sunt clar mai bune. Am fost şi la deschiderea oficială acum vreo 2 săptămâni, însă n-am reuşit să stau foarte mult, aşa că la momentul ăla am gustat doar nişte aperitive şi un cocktail excelent.
Motiv pentru care am revenit în weekend, cu gândul la Pulled Pork şi deserturile de 5 stele 5 săshici. Dar să le luăm pe rând. Marty Plaza e în Sun Plaza, la etajul 2 (cel cu food court-ul), vis-a-vis de Adidas şi Columbia. Se va deschide şi un Toan’s în curând chiar lângă ei.

Citeste tot articolul

Aproape că am învăţat să fac paste la Resto Aperto

0

Resto Aperto s-a deschis recent în Mall Vitan, aşa că au invitat nişte bloggeri pentru o sesiune de DIY pe porţia de paste. Ce să zic, eu mă gândeam că fac nişte paste bune, am testat tot felul de reţete, am făcut şi unele cu creveţi de câteva ori, sunt mulţumit de modul în care îmi ies pastele. Ce n-am înţeles eu din invitaţie e că urma să învăţăm să gătim paste cu totul, pornind de la făină, nu de la pachetul de Barilla pus la fiert.

Cum s-ar zice, paste de casă, în restaurant. Varianta scurtă pentru acest tutorial de făcut paste este că puteţi merge la Resto Aperto şi să scăpaţi de acest chin. 

Varianta lungă e foarte lungă. Practic, singura chestie peste care s-a sărit a fost măcinarea grâului la moară. În rest, le-am făcut pe toate. Ok, le-au făcut pe toate. Chef-ul şi câţiva bloggeri mai curajoşi.

Citeste tot articolul

California 50’s Diner

0

 

Lipit de El Grande Comandante, pe Strada Viitorului, a răsărit un bistro interesant. L-am observat acum vreo 2 luni, dar n-am avut timp să intru şi să beau o citronadă, aşa că am tot amânat să scriu despre el. Până zilele trecute, când m-am dus chitit să intru şi să-mi fac o idee, atras de interiorul ce părea foarte mişto. Până la urmă n-am mai intrat, diner-ul este închis până pe 31 august. Vestea bună e că odată cu acest concediu al lor mi-am amintit că s-a terminat pauza la Cofetăria Alice, deci pot să-mi iau o  prăjitură până deschid aici.

California 50’s Diner reproduce destul de exact un diner american din anii ’50-’60. Dinerul este echivalentul american al pubului în perioada aia şi avea drept variantă “fast-food” restaurantele drive-in.

Din ce-am văzut în poze, la California 50’s Diner există şi un tonomat, chelneriţe pe role, tot tacâmul. Meniul e decent, pe net scrie că s-ar mânca bine. Încerc în septembrie şi revin, sper doar să nu se închidă până apuc eu să merg acolo, ştiu că locul respectiv are un vad destul de prost şi s-au tot schimbat restaurante acolo de-a lungul anilor.

Nu e banc

3

Ştiu că o să pară ireal, dar e o poveste cât se poate de adevărată.

Ora 24:00 într-un orăşel din sudul ţării. Nişte tineri intră într-un restaurant şi cer meniuri.  O domnişoară comandă paste, un tip comandă pepene. Ospătăriţa anunţă că pastele vor veni cu ceva întârziere, probabil 40 de minute. 0:30, ajunge pepenele. 2 felii tăiate în bucăţi şi curăţate de coajă. Se face ora 1:00, domnişoara întreabă de paste.
– Vin în 5 minute!
La 1:15 întreabă din nou:
– Pastele?
Uşor încurcată, ospătăriţa explică:
– Ştiţi… s-a creat o confuzie la bucătărie, nu vi s-a luat comanda de la început…
– Ok, dar în program scrie că închideţi la ora 1:00, mai bine nu le mai aduceţi. E posibil? întreabă domnişoara uşor iritată.
Şi primeşte un răspuns epic:
– Nu prea, deja s-a pus apa la fiert!

Pastele au venit la ora 2:00, adică după 2 ore de la comandă.

La Plăcinte: absolut banal

13

De fiecare dată când apare un loc super-lăudat de toată lumea, mă duc acolo cu inima strânsă. Dacă e cu adevărat bun, locul se strică după doar câteva luni din motive de business românesc. Dar multe nici nu sunt aşa bune. Cel mai recent caz: La Plăcinte.

Las la o parte haosul cu rezervările (în weekend nu facem rezervări, în timpul săptămânii nu mai facem rezervări după ora X), să zicem că oamenii au foarte mult succes. Au deschis restaurant şi în locul Everestului de la Romană (lângă McDonalds), au unul şi pe Ştefan cel Mare, iar primul deschis este pe Bulevardul Dacia, mai e unul şi pentru corporatiştii din Pipera.

La Plăcinte este un fel de restaurant tradiţional ceva mai premium. Adică n-au ştergare pe mese, dar au pereţii decoraţi cu motive tradiţionale. O struţo-cămilă decentă, înţeleg de ce atrage hipsteri şi corporatişti.

Deci personalul foarte simpatic, clientela mişto, singura lor problemă e mâncarea. Care, din păcate, e absolut banală. În imaginea de mai sus sunt nişte frigărui de pui în bacon cu piure şi ceva salată de legume. Gustul bun, piure-ul acceptabil, sosul tomat ok. Dar e fix genul de chestie pe care o comanzi de foame undeva pe drum, când nu vrei să rişti.

În buricul capitalei, sâmbătă seară, parcă nu ţi-ai comanda asta, sau tocăniţă de pui cu mămăliguţă. Înţeleg care e rostul restaurantului: mâncare bună, de casă, că provincialii nu mănâncă de-astea prea des, dar sunt o grămadă de bucureşteni care merg des acolo.

Repet, nu-i nimic greşit la preparatele alea, dar pentru preţurile respective (nici mari, nici mici) pot să mănânc chestii mai interesante. O să le mai dau o şansă pentru plăcinte, care am înţeles că ar fi bune.

Îţi poţi dori mai mult?

1

Într-una din serile petrecute la Strasbourg am ajuns la un restaurant foarte drăguţ ascuns într-o curte interioară de prin centrul oraşului. Nu mai mult de 7-8 mese, 3 preparate din peşte, 3 peparate cu vită şi miel, 4 tipuri de desert. Toate gătite excelent. Linişte, parcă nişte muzică în surdină, patroana care muncea cot la cot cu vreo 2 angajaţi plus cei care mai erau la bucătărie.

Cred că aia e fericirea. Să ai un business mic pentru care să munceşti cu drag şi să-ţi vezi de viaţă fără să deranjezi pe nimeni.

Citeste tot articolul