Am fost în weekend într-un pub în care mâncasem de multe ori foarte bine la nişte preţuri decente, aşa că m-am gândit că ar fi o alegere lejeră. N-o să dau numele pentru că oricum nu-i foarte cunoscut şi nici nu am chef să-mi comenteze patronii şi să-mi spună cum vor remedia toate problemele şi totul va fi excelent.
Cum ziceam, mâncarea era de obicei bună, atmosfera drăguţă, ar fi putut fi o sâmbătă chiar plăcută. Până când ne-au adus meniurile. Genul ăla care se prind într-un clipboard pe o bucată de lemn. Meniuri care erau absolut mizerabile. Murdare, sfâşiate, cartonul fusese udat de toate băuturile posibile. Zici că le băgaseră la maşina de spălat. Efectiv erau zone în care nu înţelegeai ce scrie. Ceea ce mi-a tăiat instant cheful de orice.
C’mon, sunt nişte meniuri, cât de greu e să te asiguri că arată decent? Nu bine, nu impecabil, decent. După intrare şi masa + scaunele, meniul e următorul lucru pe care îl văd oamenii. Dacă n-ai noroi imediat după intrare şi scaune rupte, de ce ai avea meniurile aşa?
Ştiu că e un cost suplimentar, ştiu că de cele mai multe ori clienţii nu sunt atenţi şi varsă tot felul de lucruri pe meniuri, trag de ele, le rup, dar ăsta e business-ul. De ce naiba nu te-ai gândit la astea înainte să alegi tipul ăla de carton şi genul ăla de meniu? Vrei să nu se ude? Plastifiază-le. Vrei să fie din carton şi să arate mereu bine, investeşte!
Am avut la un moment dat un client care dădea în jur de 30 de lei pe un meniu. O bucată, cost de producţie neumflat sau ceva. Pur şi simplu era o hârtie scumpă, tăiată ceva mai pretenţios, cu multe pagini în total. Cred că plătea cam 1000 de lei la fiecare 2 luni doar ca să aibă nişte meniuri în stare cât mai bună. Nu impecabile, că după 2 luni nu mai erau de mult impecabile, dar măcar decente.
„Antreprenorii” ăştia la care am fost în weekend cred că nu le-au mai schimbat de anul trecut. Şi meniurile lor sigur nu costă aşa mult. Dacă n-ai bani nici de meniuri, mai bine închizi cârciuma şi pleci acasă.
Noi până la urmă am mers la Samuelle şi am bifat cel mai bun risotto din oraş, alături de un tiramisu.
Photo by Catherine Heath on Unsplash
1 comentariu. Leave new
Dacă îți zic că, într-un orășel mic din provincie, nu la un restaurant, ci mai degrabă un fast-food, stimații clienți se scobeau între dinți cu pliantele de meniu (tipul acela de meniu succint, doar felurile cele mai comandate, prezentate pe un pliant simplu).
Da, existau scobitori pe mese :).