Resto Aperto s-a deschis recent în Mall Vitan, aşa că au invitat nişte bloggeri pentru o sesiune de DIY pe porţia de paste. Ce să zic, eu mă gândeam că fac nişte paste bune, am testat tot felul de reţete, am făcut şi unele cu creveţi de câteva ori, sunt mulţumit de modul în care îmi ies pastele. Ce n-am înţeles eu din invitaţie e că urma să învăţăm să gătim paste cu totul, pornind de la făină, nu de la pachetul de Barilla pus la fiert.

Cum s-ar zice, paste de casă, în restaurant. Varianta scurtă pentru acest tutorial de făcut paste este că puteţi merge la Resto Aperto şi să scăpaţi de acest chin. 

Varianta lungă e foarte lungă. Practic, singura chestie peste care s-a sărit a fost măcinarea grâului la moară. În rest, le-am făcut pe toate. Ok, le-au făcut pe toate. Chef-ul şi câţiva bloggeri mai curajoşi.

În primul rând făina nu e de-aia clasică, ci e făină de griş (semolina). Cea din urmă e mai dură şi poate fi manevrată mai uşor. Apoi e indicat să avem un malaxor bun care să ne ajute să facem aluatul. Mare şmecherie nu e, pui făina, pui nişte apă, pui 6 ouă, amesteci şi frămânţi. Dar ştiţi cât de obositoare e treaba asta? Pe urmă trebuie să tragi foile de aluat cam până în punctul în care efectiv te plictiseşti. După asta foile de lasagna se fac în forma pe care o alegi. Evitaţi spaghetele, sunt super pretenţioase şi se rup uşor.

Eh, şi după ce aţi muncit vreo oră şi ceva, sunteţi abia în punctul în care fierbeţi pastele şi faceţi sosuri. Norocul celor de la Aperto e că au un Chef super pasionat de ceea ce face, care a povestit vreo 4 ore non stop despre paste, modul în care se dau stelele Michelin, experienţa lui la restaurantele din străinătate, cum sunt “şcolile” de bucătari din România şi câte şi mai câte. Omul e o enciclopedie în materie de bucătăreală, l-aş fi putut asculta ore în şir. Nici nu mai conta ce face el acolo cât timp ne povestea chestii atât de interesante.

Cu ocazia asta am mai furat şi eu puţină meserie şi m-am convins că o porţie de paste de casă merită fiecare leuţ pe care îl dai. Nu doar că gustul n-are nicio treabă cu ăla de paste la pungă, dar e super multă muncă pentru a prepara o porţie de câteva sute de grame.

Cât timp se prelucra materia primă, am aruncat un ochi în restaurant şi în meniul de la Aperto. Au multe tipuri de paste, au un burger care arată bine de tot şi nişte preţuri decente pentru un restaurant de calibrul ăsta. Aperto arată foarte bine, premium, însă nu e genul de loc în care să mergi doar la ocazii, ci unul în care poţi să te opreşti săptămânal. Cu siguranţă revin, am câteva chestii de încercat din meniu.