Prima poveste pe care vreau să v-o spun în seara asta e despre un puşti care mereu şi-a dorit să fie în rândul lumii. Şi care de cele mai multe ori a fost, spre propria lui satisfacţie şi, pe alocuri, spre disperarea părinţilor, care încercau să apeleze la logica elementară a puştiului şi să-l convingă că uneori nu e bine să fii în rând cu lumea. Dar puţinele momente în care n-a reuşit să fie în rândul lumii au lăsat urme adânci şi amintiri neplăcute.
Una dintre amintirile astea e legată de fotografiile pentru ziua mamei. Puştiul trecuse prin toate etapele de la grădiniţă cu felicitarea desenată, felicitarea pictată şi felicitarea decupată pentru 8 martie. Iar la şcoală venise momentul fotografiei în uniformă de şcoler, cu zâmbet larg şi penarul alături. Eh, puştiul a ratat dintr-un motiv oarecare celebra fotografie pe care au făcut-o aproape toţi copiii în şcoala primară şi a regretat ani la rând. Ba chiar a încercat să facă altfel de poze, mai puţin oficiale, pe care să le dăruiască mamei. Dar a rămas golul ăla. Citeşte tot articolul
