seniori

Mi-am dat seama zilele trecute că atât eu, cât şi prietenii mei, avem drept principal subiect de discuţie munca. Clientul a făcut aia, clientul a zis aia, trebuie să termin proiectul ăla, săptămâna viitoare am deadline, marţi am prezentare, de mâine pregătim un pitch etc.

Răspunsul la întrebarea „ce-ai mai făcut?” nu ţine de filmele vizionate, de restaurantele încercate sau de cărţile citite (deşi avem şi ceva timp liber). De cele mai multe ori are legătură cu ce cont am mai câştigat, cum ne-am împăcat cu brand manageriţa şi ce nervi ne-am făcut cu băieţii ăia de la design care nu pricep, frate, că trebuie să-mi dea varianta aia pe roz, chiar dacă se vede horror.

Încercând să fac puţin zoom-out şi să-mi dau seama dacă m-am înconjurat de workaholici sau pur şi simplu aşa stau lucrurile în piaţă, mi-am dat seama că avem ceva în comun. Suntem toţi la vârsta aia când eşti „îndeajuns de senior” încât să faci treburile importante bine, fără să aibă cineva emoţii că o s-o dai în bară, şi totuşi eşti „prea junior” ca să delegi şi să pleci la şedinţa cu părinţii. Citeşte tot articolul