societate civila

IN Casual stuff

Când am avut problema cu ţeava spartă (problemă care s-a rezolvat după vreo 2 zile), am insistat să-l conving pe tata că trebuie să cerem demisia administratorului. Lui i se părea o luptă pierdută ţinând cont că la noi în bloc oamenii au o memorie scurtă şi nu iau măsuri decât atunci când le-a ajuns cuţitul la os.

Am cerut în sedinţă demisia administratorului, s-a trecut pe ordinea de zi, s-a discutat. Oamenii deja uitaseră că n-au avut apă mai bine de 40 de ore, aşa că n-am avut prea mulţi susţinători. La final, tata m-a întrebat: ok, şi ce-am rezolvat? Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am mai zis, societatea civilă nu există. Astăzi s-au strâns nişte oameni cărora le plăcea Institutul Cultural Român şi care au vrut să protesteze împotriva trecerii ICRului din administrarea Presedinţiei în cea a Senatului. Ordonanţa de urgenţă care stabileşte asta face parte din nişte jocuri ale USL pentru a mai obţine frâie ale puterii.

Diverşi simpatizanţi ai Institutului, aceşti ICR aficionados – dacă îmi permiteţi termenul – au făcut o adunare de protest la care s-au prezentat cu papioane la gât. Cel mai amuzant mi s-a părut că toţi cei cărora nu le păsa de Patapievici şi institutul lui s-au apucat să facă glume pe tema papioanelor. Deci nu numai că lumea n-a aderat la acest mic război al intelectualilor, dar a şi comentat de pe margine scuipând seminţe.

O foarte modernă punere în aplicare a bancului cu ursul şi cu şapca. Da’ de ce ai papion, băi intelectualule?

Şi noi ne aşteptăm să ne salveze clasa de mijloc?

Ne luaţi meciurile? Strigător la cer, să vină DNA-ul!
Ne luaţi ICR-ul? Da’ cine e, bă, institutu’ ăsta cultural până la urmă?

Nu luptăm pentru bine, pentru cum trebuie să fie lucrurile, luptăm pentru noi.

QED

Meniu