Am ajuns weekendul trecut la terasa Popas Nostalgia, când toată lumea era la mare sau la munte, în cozile uriaşe post-izolare.
Nostalgia e un brand de petreceri începute acum 2-3 ani, nu mai ştiu exact dacă la Untold sau la Interbelic bar de lângă Centrul Vechi. Cert este că s-au tot extins, au făcut câteva petreceri la Romexpo, iar dacă nu venea pandemia probabil că ar fi strâns şi un stadion întreg cu oameni care să asculte 3 SudEst şi Andre. Citeşte tot articolul
Am auzit zilele trecute o poveste care m-a pus pe gânduri. Vara trecută, nişte artişti de pe la Conservator s-au nimerit cu tot cu instrumente la o terasă de hipsteri. Pentru că se simţeau bine şi aveau ceva inspiraţie, au scos instrumentele (un violoncel şi o vioară) şi s-au apucat de un jam session la care i-au secondat alţi prieteni la „percuţie”. Chelneriţa a venit de vreo 3 ori să le atragă atenţia că n-au voie să cânte şi că ar trebui să se oprească. Oamenii se simţeau bine, totul suna cool, terasa era plină de hipsteri.
Tot stau să mă întreb cine a greşit. Pe de-o parte mă gândesc la ceilalţi clienţi care veniseră să-şi savureze un suc în linişte. Pe de altă parte sunt convins că momentul ăla aducea un plus întregii experienţe de la terasa respectivă. În limbaj de programatori, nu era un bug, ci un feature.
Dar în situaţii de-astea ce e mai bine să faci: să-i superi pe artişti şi să ceri respectarea unor reguli, sau să mizezi pe atmosferă şi să rişti ca unii dintre ceilalţi clienţi să plece?
