the avengers

IN Filme

Am fost ieri la Avengers: Infinity War şi 50% din timp am fost ăla enervant care întreabă „ok, ăsta cine e?”. Am sărit vreo 2-3 filme Marvel în ultimii ani şi deja nu mai înţeleg mare lucru.

Spider Man e iar puştan? Dr. Strange a prins aşa bine? Black Panther abia s-a lansat de câteva luni şi deja aloci o bună bucată din acţiune în Wakanda (sau cum se numeşte lumea aia a lor în care se vorbeşte fistichiu)? Şi chiar e musai să-i băgăm şi pe non-eroii din Guardians of the Galaxy? 

Unde sunt vremurile alea mişto de acum 5-6 ani când aveai Iron Man, Thor, Loki, Captain America, Hulk, Black Widow şi Hawkeye? Simplu, cinstit. O trupă de Avengers pe care s-o ştie toată lumea, ca pe echipa Stelei din ’86. Citeşte tot articolul

IN Filme

Danny Collins – A venit vremea ca Al Pacino să facă roluri de moşulică. Îi ies beton, iar Danny Collins e una dintre comediile alea care te fac să zâmbeşti mult şi să pleci cu o stare de bine din cinema. Annette Bening face un rol secundar excelent, scenariul e scris mişto, e ceva mai mult decât povestea aia banală cu un tată degenerat care încearcă să intre în viaţa copilului şi a nepoţilor. Iar finalul este extrem de emoţionant.

The Avengers: Age of Ultron – Livrează ce trebuie, cu bătăi, supereroi şi efecte speciale muncite. Spre deosebire de primul film din serie, glumele sunt mai multe şi răufăcătorii sunt mai slabi. Din lipsă de extratereştri te descurci să te baţi şi cu un costum de Iron Man pe steroizi şi cu inteligenţă artificială + armata lui de costume Iron Man (sau drone, sau santinele, cum le-o zice). Entertaining atât cât trebuie, e clar o alegere de weekend. Eu l-am văzut la Grand Cinema Digiplex, în noua sală Ultra, dotată cu Dolby Atmos. Se aude absolut bestial. Mi-ar fi plăcut să văd/aud Le Concert acolo.

IN Filme

The Avengers – un film în care sunt băgaţi o grămadă de super-eroi care trebuie să salveze lumea. Thor, Captain America, Hulk, Iron Man şi încă vreo 2, plus Samuel L. Jackson, Gwyneth Paltrow, Scarlett Johanson. Teoretic o „shaorma cu de toate” (că tot e promovată shaorma în film). Practic e destul de mişto. Multe împuşcături, situaţii limită, eroi avariaţi serios, un extraterestru rău, forţa de echipă şi câteva clădiri distruse. Evident, totul trebuia să se petreacă în New York. L-aş mai vedea o dată.

Tinker Tailor Soldier Spy – dacă nu sunt cu James Bond, filmele cu spioni britanici se petrec toate prin anii ’70. La fel şi ăsta. Foarte multe intrigi, trădări la nivel înalt în serviciile secrete englezeşti, un agent pensionat care revine pentru a descoperi care e cârtiţa din conducerea MI6. Toată lumea abia aştepta filmul ăsta, pe mine nu m-a dat pe spate. Merită văzut, deşi e cam lălăit la început.

Meniu