Am fost ieri la Avengers: Infinity War şi 50% din timp am fost ăla enervant care întreabă “ok, ăsta cine e?”. Am sărit vreo 2-3 filme Marvel în ultimii ani şi deja nu mai înţeleg mare lucru.

Spider Man e iar puştan? Dr. Strange a prins aşa bine? Black Panther abia s-a lansat de câteva luni şi deja aloci o bună bucată din acţiune în Wakanda (sau cum se numeşte lumea aia a lor în care se vorbeşte fistichiu)? Şi chiar e musai să-i băgăm şi pe non-eroii din Guardians of the Galaxy? 

Unde sunt vremurile alea mişto de acum 5-6 ani când aveai Iron Man, Thor, Loki, Captain America, Hulk, Black Widow şi Hawkeye? Simplu, cinstit. O trupă de Avengers pe care s-o ştie toată lumea, ca pe echipa Stelei din ’86.

Repet, mi-a plăcut mult filmul, e bine realizat, iar luptele sunt cât de cât credibile. Sunt momente în care nu-ţi explici exact de ce ăia cu puteri magice nu le folosesc mereu, but hey, e un film cu super eroi, n-o să se bată la Oscar.

Totuşi, mi se pare că a devenit obositor. Sunt atâtea filme pe care trebuie să le urmăreşti, atâtea fire epice care mai apoi se ţes într-o mare bătălie epică pe care o împart în 2 bucăţi, ca să nu o irosească pe toată dintr-o dată. Seria Marvel (că e o singură serie, nu vă faceţi iluzii) a devenit un fel de telenovelă la cinema, iar oamenii care produc filmele astea cred că visează să scoată unul pe lună. La început a fost cam unul pe an, apoi au crescut la două, acum suntem deja la 3 filme Marvel pe an. Anul ăsta ajungem la 20 de filme lansate în doar 10 ani. Şi n-ar fi aşa nasol dacă n-ar avea tot felul de referinţe şi mixuri de personaje de la unul la celălalt. 

Ştiu că în teorie trebuie să vrei să le vezi pe toate ca să înţelegi povestea, dar c’mon, 20 de filme? Până şi Vin Disel a făcut Fast and Furious într-un film mai lent, ca să aibă oamenii timp să simtă lipsa acelui gen de film.

O părere interesantă pe tema asta aici.