Recent am discutat cu cineva care era destul de dezamăgit că nu intrase în nu-ştiu-ce top de branduri. Că nu e corect, că ar fi trebuit să fie acolo, că ar fi contat mult dacă îi arăta şefului că a ajuns în acel top. Că la numărătoarea paralelă a reieşit că ar fi meritat să fie acolo. Aparent omul nu ştia că topurile româneşti sunt făcute la mişto. Nu toate, dar majoritatea aşa sunt.
La toate topurile de relevanţă, influenţă, acoperire şi vizibilitate ar trebui să se pună o steluţă urmată de explicaţii mai jos: „Acest top conţine doar numele, firmele, agenţiile prietenilor noştri, ale colaboratorilor noştri şi ale partenerilor noştri. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.”
Nu de alta, dar se mai trezeşte câte un ameţit care chiar le ia de bune.
