vocea romaniei

IN Televiziune

Odată cu noua ediţie de Vocea României au apărut nişte versiuni integrale ale emisiunilor pe Youtube. 10 zile mai târziu clipurile alea de 2 ore încă sunt sus, pe un cont numit Vocea României. În mod normal, un cont fake este dat jos imediat, nu-mi dau seama care este situaţia cu acesta. Bine ar fi ca ProTV să înţeleagă că blocarea conţinutului pe Voyo nu aduce niciun beneficiu, în timp ce deschiderea spre Youtube ar putea să ajute. Îmi place să cred că este un test pe care îl desfăşoară cineva din interior, înainte să se creeze canalul oficial.

Mi se pare că ăsta ar fi pasul spre normalitate, să aibă conţinut video uşor accesibil pe cea mai cunoscută platformă video din lume, nu să se limiteze la Facebook şi Instagram.

IN Casual stuff

Aseară m-am dat puţin pe hashtagul #VoceaRomâniei. Am trollat un pic, apoi am văzut prestaţia Cristinei Bălan (ex-Impact), mi-a plăcut şi m-am bucurat când a fost aleasă de Tudor Chirilă să meargă mai departe. Aşa că am scris un tweet care a fost preluat pe TV (din păcate n-am screenshot, dar o să fac rost).

După asta au urmat RT-uri de la Chirilă, Buhnici, plus alţi twitterişti. Şi rezultatele arată cam aşa. 488 de afişări. Imediat după moment aveam vreo 364 de afişări, dar între timp a mai dat lumea un RT, un Like, s-a văzut mai departe.

hoinaru_tweet_activity

Eu am 11200 de followeri pe Twitter, habar n-am câţi sunt reali şi câţi nu, n-am făcut niciodată curăţenie pe acolo. Nu ştiu exact cum funcţionează măsurătoarea, presupun că nu se adaugă şi afişările din RT-uri, altfel ar fi cu adevărat trist (numai Buhnici are vreo 200.000 de urmăritori). Media mea din ultima vreme e între 400 şi 500 de impressions per tweet. Adică 500 de oameni văd tweetul din 11.000 de conturi.

N-o să insist pe treaba asta, găsiţi o părere la Vali, care e mult mai înverşunat. Eu cred că Twitter n-o să aibă succes indiferent de cât va trage mass-media de el pentru că n-are cu cine. Oamenii care îşi fac acum cont pot doar să dea Like, RT şi cam atât, postările lor nu au mari şanse să prindă tracţiune cu un hashtag pe săptămână. Iar oamenii care au şanse la tracţiune, cei care făceau parte din comunitatea formată acum câţiva ani pur şi simplu interacţionează în alte părţi. Nu mai e nicio miză pentru ei să se dea pe Twitter, treaba cu mesajele apărute pe ecran s-a fumat de ani buni.

Comunitatea de pe Twitter a fost extrem de mişto, dar aia e arhivă. Acum a rămas o platformă cu nişte statistici extrem de proaste, pe care mai intrăm din inerţie.

IN Casual stuff

Din păcate n-am mai ajuns în studiourile Media Pro la Vocea României. Totuşi, am urmărit la TV. Nu e aceeaşi chestie, te mai întrerupi, mai schimbi canalul în pauze (mai ales când e meci pe alt post). Nu urmăreşti cu aceeaşi atenţie.

Oricum, e mişto că poţi să vezi şi ce se scrie pe Twitter. M-am mirat că oamenii nu înţeleg. Nu înţeleg că e un show în care cineva trebuie să piardă (#clişeu). Pentru ca cineva să piardă, concurenţii sunt trecuţi prin tot felul de probe. Cântă tot felul de piese, unele le sunt mai potrivite, altele mai puţin potrivite. Dacă toată lumea ar rămâne în gama potrivită, am avea un concurs în care nu poţi departaja vocile.

Unii concurenţi au voci mai complexe, care pot interpreta diferite genuri de muzică, în timp ce alţii se pricep doar la un anumit gen de muzică. Unii au mai multă experienţă, alţii mai puţină. That’s life. Dacă un concurent cântă prost o anumită piesă, nu înseamnă că n-are voce, ci piesa nu îi e potrivită. Dar publicul are o memorie atât de scurtă… Eroul ediţiei precedente devine un paria la următoarea emisiune. Şi asta nu e neapărat ok.

IN Casual stuff

Aseară am avut ocazia să particip la Vocea României – prima emisiune live. Vreau să stabilim de la început că n-am urmărit decât câteva secvenţe din X Factor (şi alea pe net). Oricum, o comparaţie între cele două showuri nu şi-ar avea rostul din punctul meu de vedere. În televiziune (şi mai exact, în transmisii live) există două categorii: ProTV şi restul lumii.

Comparativ cu Românii au talent (o altă emisiune pe care am avut ocazia s-o urmăresc din platou) e mai multă forfotă la Vocea României. Poate şi pentru că era prima emisiune live, poate pentru că e mult mai mult public. Toată lumea ştie ce are de făcut, se repetă fiecare pas pe care îl fac prezentatorii şi concurenţii.

Iar showul în sine se simte altfel din platou. V-am mai spus că oamenii din PRO au directul în sânge. Poate şi de-asta reuşesc să se concentreze extrem de bine.  Dar trebuie să mergi acolo şi să vezi cu ochii tăi ce înseamnă, degeaba ne străduim noi să povestim.

Mi-au plăcut un amănunt pe care le-am surprins pe parcursul emisiunii: Horia Brenciu are o echipă care se ocupă de prezenţa lui pe Facebook (ceva foarte normal pentru un artist); ştiu că scrie şi el, e foarte conectat. Însă de data asta n-aveam cum sa fie în contact cu fanii de pe Facebook, aşa că venea la fiecare întrerupere şi transmitea mesaje unei tipe care nu s-a dezlipit de laptop toată emisiunea.

Cât despre copiii ăia care concurează, sunt foarte buni. Extrem de buni. Şi devine din ce în ce mai greu să-i departajezi.

Poza e via Pyuric.

Meniu