Prostiile de prin casă

Era mai bine înainte. Nu, nu pe vremea comuniştilor, ci înainte să ne nişăm cu toate magazinele astea. Înainte să avem Hornbach, Dedeman, Kika, Praktiker, Bricostore, Mr. Bricolage şi restul suitei de magazine cât mai nişate care ne aduc mai aproape de casă obiecte inutile cu care am supravieţuit 50 de ani de comunism şi încă vreo 10 după. Vorbesc de aparatura aia pe care o avem în debara cu toţii şi pe care nici măcar de sărbători n-o folosim.

Toasterul. Eu am prins vremurile alea în care pâinea se prăjea înfiptă în furculiţă sau cel mult pe o plită. Nu cred că se găseau prea uşor toastere imediat după Revoluţie, dar ştiu sigur că oricum nu ne-ar fi folosit. Câtă pâine prăjită să mănânci? Dar imediat cum ne-am capitalizat şi s-au deschis atâtea hyper-magazine cu superoferte, a trebuit să luăm toaster. Ba chiar am primit unul cadou, motiv pentru care avem două toastere care zac prin debara şi sunt folosite când ne mai aducem aminte de ele.

Sandwich makerul. După toaster, varianta mult mai şmecheră era un aparat din ăla care îţi turteşte sandvişurile. L-am luat pentru că au un gust aparte sandvişurile presate, dar l-am folosit o lună şi ceva prin liceu şi a ajuns lângă toaster.

Storcătorul de fructe. Imposibil să nu aveţi un storcător de fructe. Sau, şi mai bine, un robot de bucătărie care să fie şi mixer şi storcător. L-am cumpărat că era vorba de status. Cum, n-ai storcător de fructe? De vreo 3 ori l-am folosit. După ce s-a prins mama că îţi ia o veşnicie să-l cureţi după ce curăţă el fructele şi le separă de suc, l-am pus lângă celelalte două aparate de mare trebuinţă într-o casă.

Filtrul de cafea. La noi în casă nu se mai bea cafea de 4-5 ani. Şi oricum, atunci când se bea, se făcea frumos la ibric. Însă filtrul de cafea a fost folosit de câteva ori şi a rămas acolo, „că cine ştie” şi bineînţeles, „nu ocupă mult spaţiu”.

Maşina de făcut pâine. Sau aparat. Sau cum naiba îi zice. Eh, asta e ultima fiţă. L-am şi auzit pe tata într-o zi, acu ceva vreme: „Ce-ar fi să ne luăm noi un aparat de făcut pâine, să ne facem singuri pâine?” Da, sigur, şi pe urmă să luăm şi o oaie mică s-o creştem pe balcon şi să ne facem singuri brânză, să chem piariste la mine şi să-mi facă ciorapi din lâna pe care o strângem şi tot aşa. Pe asta încă n-o avem, dar nu cred că o să ne mai lipsească mult din debara.

Bormaşina. Ştiţi deja că gaura în perete la 8 dimineaţa e simbol naţional. E clar că spectacolul n-ar fi posibil fără o bormaşină, pe care am luat-o şi noi la ofertă de la Bricostore, doar 49.99 de lei. Pe aia cu fir zic, pentru că avem şi fără fir. Ceea ce nu v-am spus e că tata e mai ceva decât Meşterul Casei. Noi nu dăm găuri la ore nepotrivite, dar bormaşinile le avem, că cine ştie.

Fierăstrău pendular. Tata lucrează cu medicamente. Asta ca să nu credeţi că sunt băiat de tâmplar. Cu toate astea, când a văzut oferta la magazin, s-a gândit că tare mişto ar fi să aibă un fierăstrău pendular numai al lui. Unul mic, nu ceva foarte puternic. Obiectul ne foloseşte foarte mult. De pildă, la Crăciunul trecut în loc să taie cu toporul o creangă (da, avem şi topor), a luat fierăstrăul şi în 2 minute rezolvasem problema. Investiţie!

Polizor unghiular. Din păcate ăsta ne lipseşte de pe listă. Ori n-a prins oferta potrivită, ori s-a gândit că e mai bine să mai aştepte puţin. În orice caz, mă aştept să-l aducă şi pe ăsta acasă, pentru că e musai să întregim colecţia de scule inutile.

O să revin în momentul în care ne achiziţionăm această piesă de bază în angrenajul familiei.