Mai întâi m-a rugat Bobby să scriu un guestpost la el pe blog. Pe urmă m-au mu… ehm iubit puţin Zoso şi Arhi. Pe urmă a scris Andrei Chirică un post folositor din perspectiva omului de PR. Iar acum am primit pe mail un reply de la admiratorii mei care au semnat-o anonimă. Iată un punct de vedere de la un Farfuridi 2.0.

Când vine vorba de campanii pe bloguri, de obicei se ajunge acolo prin două rute un pic distincte: fie pentru ca agenţia propune şi clientului i se pare cool, fie pentru că un client vrea neapărat, iar agenţia îi face hatârul. Şi, bineînţeles, mai e şi situaţia un pic hibridă, dar de altfel foarte normală, care presupune ca mesajul unei campanii să ajungă implicit şi pe bloguri, care-s tot nişte publicaţii, conduse de tot un soi de jurnalişti, care-s la rândul lor tot un fel de oameni, în target sau nu pentru un brand anume.

Când agenţia propune şi clientul acceptă o campanie pe bloguri, bloggerii sunt aleşi în funcţie de mărimea bugetului disponibil, experienţele anterioare şi relaţiile lor cu agenţia. Când clientul, în rolul lui de copil răsfăţat, vrea bloggeri în campanie, de obicei i se pune pata pe câţiva mari şi populari cu care se joacă toată lumea, aşa că n-ai ales şi trebuie să ii cumperi. Deşi campaniile plătite sunt pictate de obicei în culori discutabile, ele te pun în contact cu oameni care livrează, cu care colaborezi foarte bine şi cu care intri în relaţie pentru proiecte viitoare şi adiacente, cu bugete mai mult sau mai puţin existente. Şi cam aşa s-ar explică, la prima vedere, ce-i cu cercul vicios al A-listerilor pe care se bate toată lumea.

Numai că lucrurile nu stau doar aşa. Problema cea mai mare e că în afară de bloggerii ăia mari alţii nu prea ai. Sunt, evident, numai că cei mijlocii au pretenţiile şi talentele pe care cred că le au ăia mari şi de obicei livrează târziu şi cam pe la jumătate din calitate, iar cu ăia mici trebuie răbdare, să-i educi, manageruieşti, bibileşti, susţii şi aperi de gurile rele ca în final să ajungi cam la aceleaşi rezultate pe care ţi le-ar aduce “unul mare” dintr-un share şi 3 RT-uri.

Evident, agenţiile pot şi trebuie să ajute blogosfera să crească, dar trebuie şi muncă din partea ta ca blogger să ajungi pe radarul lor, să rămâi acolo şi să dovedeşti că a meritat să fii inclus în diverse campanii; şi, per total, să devii din ce în ce mai relevant în primul rând în rândul oamenilor din online, bloggeri şi cititori şi-abia apoi în ochii celor din agenţii.

Între timp însă, până apar bloguri puternice, dar nişate, pentru diverse categorii de vârstă, interese, venituri şi orientări sexuale, agenţiile nu prea au de ales şi-şi orientează campaniile pe blogurile alea 10 mari generaliste.

Opinii, obiecţii?

9 comentarii. Leave new

  • […] corect raspunsul de-aici, nici eu nu puteam spune mai […]

    Răspunde
  • Adica noi facem bloguri generaliste, dar la meeting-uri vorbim de bloguri de nisa? Si la final agentiile ne spun ca nu pot sa ne bage in seama ca nu suntem magazin de tipul 1001 articole.

    Si in rest ne batem pula de proiectele nisate, dar pe ale noastre le lasam doar ca „+” pentru eventuale campanii pe blogul generalist 😉

    Agentiile ca si bancile au functionat pana acum pentru ca erau bani virtuali in piata, sa vedem de acum inainte cum se descurca. Criza o sa niseze din ce in ce mai mult cheltuielile si va conta fiecare banut dat pe o campanie sau alta 😉

    Răspunde
  • Pentru posteritate, lista blogurilor care au derulat campanii anul asta trece de 100. Si spun asta din perspectiva agentiei specializate in publicitate pe bloguri, care a derulat cele mai multe campanii, nu din perspectiva unei agentii de media/publicitate/pr care a avut experiente doar cu brandurile gestionate de agentie si cu campaniile acestora. As fi poate, din perspectiva asta, mai indreptatit sa fac generalizari decat autorul comentariului, oricine ar fi el, insa nu o fac pentru ca generalizarile sunt prin definitie incorecte. In cazul comentariului citat mai sus, incorectitudinea incepe cu „de obicei se ajunge acolo”. Care mediabuying, care marketing, care advertising, care strategii, propuneri si negocieri? Nu, „se ajunge acolo prin doua rute”, stiute pana acum doar de autorul anonim al acestui comentariu jignitor.

    Răspunde
  • Te-au .. Mu ce?

    Răspunde
  • Vrbiti pe nas mai oameni, zoso, bobby, povesti. Mircea Popescu pe trilema lui scoate cate 700 si de comentarii cind face o campanie, scoate peste suta de participanti cand face o campanie, scoate 200 de retweeturi cind face o campanie, voi nu ajungeti la cifrele alea nici daca va numarati toti impreuna. Diferenta e ca voi va bucurati de o ciorba si la ala i se rupe fix in paispe. Asa ca mai finut, ciocu’ mic, joc de glezne, treceti la munca, alea.

    Răspunde
  • Ia uite cine spune „din perspective”, mincinosu’ de Ionut Oprea.

    Spune dom’le, s-a reparat socotitoarea inca, ai o explicatie pentru asta inca ? Tot pe burta ?

    Răspunde
  • Direct din redac–ia —R–sboiu— — Un blog intr-un pahar cu apa…

    Cu ce ne mai distram prin online : obisnuita trupa de pitecantropi da „sfaturi” din „experienta” tineretului. Har har….

    Răspunde
  • Răspunde
  • cam asa ma gandeam si eu.
    problema e ca tot companiile ar trebui sa dea blogurile acelea nisate. pentru ca ei cunosc piata , au targetul stabilit si cel mai probabil comunica sau vor comunica cu clientii lor. dar nu stiu in ce masura se vor implica in campanii pentru agentiile de publicitate.
    mie mi se pare un pic aiurea ca nu prea vad bloguri nisate pe zone geografice.
    sa vad un blog oltenesc, ardelensc, moldovenesc , chestii de genul asta. chiar daca e generalist, dar sa aiba targetul pe zona asta.
    asta dovedeste ca suntem inca mici in ce inseamna cultivarea utilizatorilor online

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu