De ceva timp tot studiez problema. Am întrebat în stânga şi în dreapta nume mari din advertising, am cerut şi o a 3-a părere, am cerut-o şi pe a 4-a şi am strâns de nişte concluzii.

Puţină istorie

Când m-am gândit pentru prima oara (prin liceu) la un job în advertising, nu ştiam cu ce se mănâncă. Şi nu ştiam nici unde aş putea să învăţ. Iar Google mi-a spus că cei mai şmecheri din domeniu au terminat Construcţii, Politehnică, ASE, Arhitectură. Iar eu de facultăţi de publicitate nu auzisem. Mi-ar fi plăcut să existe, indiferent de cât de scumpe ar fi fost. Aşa că advertisingul a devenit pentru mine un domeniu în care nu ajunge oricine şi pentru care trebuie să studiezi în străinătate ca să poţi profesa.

Ulterior am auzit că facultatea de Comunicare ar fi pe acolo… în sensul că aflii una-alta şi au oarecum legătură.

Copywriter te face mama!

Nu mi-a zis chiar aşa mama, dar nici n-a stâmbat din nas când i-am zis că nu mă mai bag în diplomaţie sau relaţii internaţionale. Şi după ce am studiat problema am descoperit 3 variante pentru facultate:

  • Facultatea de Litere – Comunicare şi Relaţii Publice
  • SNSPA – Comunicare şi Relaţii Publice
  • FSJC – secţie de Publicitate (specializare în ultimul an dacă îmi amintesc bine)

Din experienţă şi conversaţii cu colegi de la celelalte facultăţi am ajuns la concluzia că pentru un om care doreşte un job în publicitate, cu greu se adună cursuri folositoare de la fiecare facultate pentru un mix specializat. Adică se fac prostii, dom’le. Sigur, chestii interesante în parte, dar care nu au legătură cu ce fac eu.

Nu vreau să cultiv mere, ci să le vând!

Luăm un exemplu clar: Dacă vrei să te faci medic, dai la medicină (nu-i aşa Miruna?) Dacă vrei în barou, dai la Drept. Şi acolo nu te vor învăţa nici să faci medicamente nici să filozofezi. Te vor învăţa chestii concrete. Am mai zis-o şi repet: la medicină înveţi extra pentru a te perfecţiona, la comunicare înveţi extra pentru a putea profesa.

Cam asta e situaţia acum. Dacă vrei portocale, trebuie să ţi se acrească de mandarine mai întâi. Doar că mandarinele nu sunt acelaşi lucru.

Masterul ne salvează?

Nu. Deşi e cam târziu să te gândeşti că înveţi publicitate la master, după titlurile din tratatul de la Bologna ai impresia că o să mănânci advertising pe pâine. Doar că în afară de 2-3 cursuri (la facultăţile de mai sus), nu faci mare lucru. Sunt puţini oameni care sunt interesaţi să predea şi prin urmare apare un cerc vicios.

Hai să ne angajăm

Când termini facultatea, dacă n-ai muncit, citit, practicat pe nicăieri, eşti inutil (chestie care nu se întâmplă la limbi străine, medicină, drept etc). Şi te duci cu diploma ca o floricică şi te izbeşti de refuzul celor din branşă. Care sunt nemulţumiţi de ‘forţa de lucru puţină şi lipsită de experienţă care nu vrea decât salarii mari fără să ştie vreo fărâmă de publicitate’. Ştiţi povestea.

Şi nu e vorba de muncă. În facultate studenţii silitori se ţin de şcoală. Asta pentru că sunt sfătuiţi să nu se angajeze. Şi ajung să aibă 10 pe linie într-un domeniu care nu interesează pe nimeni.

Alternative de avarie

Există la momentul actual câteva cursuri cu valenţe de şcoală şi enumerăm:

Şcoala ADC*RO

Grădiniţa Cannes

McCann Mentorship

Şcoala IAA

Aici mai înveţi una-alta dar n-ai cum să ştii toate chestiile de bază după numai 2-3 luni. Şi oricum, e dificil să faci faţă şi cu facultatea în paralel.

Best Case Scenario

Cred că soluţia lipsei de personal s-ar putea găsi foarte uşor. Crearea unei secţii de Publicitate la una din facultăţile de mai sus. Unde să fie convinşi (chiar şi cu bani mulţi) nişte oameni care se pricep. Adică profesează sau au profesat. Iar pregătirea să înceapă din liceu, ca la arhitectură. Vrei în publicitate? Păi citeşi nene bibliografia asta şi dai examen din ea, nu din tot felu de cărţi stupide.

Şi în 3 ani să se studieze doar publicitate. Istoria, noţiuni de bază, strategie, creaţie tot. Şi să nu fie mai mult de 50 de oameni într-un an. Şi cu siguranţă acei oameni pasionaţi care vor intra, se vor duce acasă şi vor studia în plus. Vor citi bloguri, studii de caz etc. Iar după 3 ani de facultate (sau chiar mai devreme) vor putea intra într-o agenţie cu anumite baze.

‘Noi ne-am descurcat singuri’

Din păcate, cei mai mulţi oameni care sunt acum în industrie refuză să predea spunând că şi ei s-au descurcat singuri. Şi din Aseişti sau Politehnişti s-au făcut copywriteri sau accounţi. Numai că atunci era de ajuns să ştii să faci jocuri de cuvinte şi erai angajat. Acum e mai complicat. Şi asta e normal pentru că piaţa a evoluat. Dar în momentul ăsta stă pe loc pentru că undeva nişte oameni nu vor să pună umărul.