in Casual stuff

… sau „unde-s zăpezile de altădată?”

Acu o săptămână ploua într-un mod oribil. Şi mă gândeam să scriu despre cum ne amintim noi că e încălzire globală doar când sunt 45 de grade, vara la umbra aerului condiţionat şi răcoarea plopilor necăsătoriţi.

Între timp a nins puţin. Şi discutau micro-sexy bloggeriţele despre ce mişto e că ninge. Azi m-am trezit în twitturi despre năprasnica vreme de afară. Când m-am uitat pe geam am dat peste un soi de fleoşcăială, o ninsoare moleşită de criza fulgilor de zăpadă. Ningea cu întreruperi, cu sacadări programate din timp,  cam cum se lucrează la uzinele Dacia acum.

Tot spectacolul auster de dincolo de geamul termopan (valoarea mea-valoarea mea) m-a făcut să întorc spatele propunerilor de tipul ‘hai să mergem la facultate azi’. Mi-am făcut de lucru prin casă şi mi-am amintit de zilele în care mă dădeam bolnav în timpul liceului. Cum să ieşi pe o vreme ca asta?

Ce-i drept, zăpăduţa asta provenită din ninsorica de azi nu înseamnă nimic pe lângă zăpezile de demult. Măcar atunci ningea şi în decembrie astfel încât povestea aia cu moş crăciun să fie cât de cât plauzibilă. Acu văd că de câţiva ani iarna se încăpăţânează să apară prin februarie. Că tot în perioada asta am dat şi anu trecut la zăpadă.

Oricum, am învăţat să nu mă mai plâng. Dacă nu suntem cuminţi vine Ice Age-ul peste noi şi ne trezim ca în iarna lu 1954 când ia uitaţi ce neige d’antan erau:

6 comentarii. Leave new

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu