Sunt o grămadă de seri în care mă pun în pat, citesc o vreme şi abandonez atunci când simt că mi se închid ochii. Iar în următoarele 5 minute, până să adorm, încerc să recapitulez ce-am făcut în ziua respectivă. Şi cu toate că se adună destul de multe chestii parcă niciodată nu-i îndeajuns de mult.
Mereu rămân chestii neterminate, pagini necitite din cărţi care ar merita mai multă atenţie, oameni dragi pe care nu mai ai avut timp să-i vezi. Sunt doar dimineţi în care munca începe prea târziu, deadlineuri care se apropie mult prea repede şi momente în care te opreşti, îţi dai seama că e seară şi nu poţi să crezi că a trecut aşa rapid ziua.
Şi poate că uneori e frustrant să vezi că nu-ţi ajunge ce ai făcut, să simţi cum trebuie să faci mai mult. Am ajuns însă la concluzia că evoluezi chiar şi aşa. Din nevoia de a trage cât mai mult de tine, din puterea de a eficientiza fiecare lucru pe care îl faci, din ocuparea fiecărui moment liber pe care îl ai.
Iar rezultatele se văd mult mai târziu. Dar cred că merită.
