Nu bem aşa multe chestii la sticlă sau la cutie, aşa că se adună destul de greu recipiente de reciclat. Am adunat câteva la un moment dat şi abia dacă am luat un bon de 14 lei. Vorbim de 2-3 săptămâni în care am stat cu sacul prin casă, pe balcon, pe la birou.
E mişto, dar nu prea sunt în target. Mă bate gândul să renunţ la povestea asta cu reciclatul, chit că mă costă de fiecare dată câte 50 de bani. Cât aş pierde? 50 de lei pe an? 60?
Însă am auzit o idee interesantă, care nu-mi dau seama dacă e bună sau rea. Un cunoscut zicea că lasă lângă un coş de gunoi sacul, pentru cineva care are nevoie de bani. Un fel de donaţie.
Deja am văzut o grămadă de oameni care adună sticle sau cutii, inclusiv oameni ai străzii. Teoretic faci şi o faptă bună şi ajuţi şi la recliclare, cam ăsta ar fi raţionamentul.
Nu-mi dau seama dacă încurci prea mult lăsând lângă coşul de gunoi un sac plin. Probabil că nu e o idee bună să facă asta toată lumea, dar nici nu-mi imaginez că e plin de oameni care vor să-şi doneze garanţia.
3 comentarii. Leave new
Am analizat tot acest aspect legat de reciclarea sticlelor, gandurile mele:
-sunt adresate populatiei generale, consumatoare in masa, de regula pana la clasa mijlocie inclusiv. Oare o sticla de Jack Daniels, pe care o poti achizitiona si de la un supermarket, e adevarat, nu este foarte scumpa, dar totusi consumatorul de asa bautura oare mai merge pana la automat pentru a-si lua 50bani inapoi dupa ce a platit 120 lei pe produs?! La fel se aplica pentru haine, o haina scumpa nu se scamoseste imediat, functie de materialul utilizat te poate tine mult timp si dupa numeroase spalari, nu se ia culoarea etc. Pe cand hainele ieftine, atat tin, cat valoreaza.
-am vazut oameni saraci, modesti, care scormoneau cosurile de gunoi la rand, la randul lor faceau mizerie in timp ce cautau sticle, le suflau, bagau intr-un sac pe care-l tarau pe langa ei sau il carau cu bicicleta. Inteleg ca si inainte scormoneau dupa resturi de mancare, dar acum mai mult pentru recipiente, deci nu asta e solutia pentru aceasta categorie sociala…
-La fel ca la punctul 2, vezi oameni inghesuiti la coada la intrarea in magazin cu saci de sticla, am vazut eu, am stat personal la o coada de 2 oameni, intrau si ieseau clientii, din nou, imaginea spunea totul.
-inteleg ca cei care ridica sacii cu recipiente SGR storcite, sparte – sticle, vin sa ridice saci speciali, care nu sunt diferiti cu mult fata de sacii transparenti, acestia din urma nu au sigla SGR?! Cel putin asa se practica la o firma care monta/servisa/vindea astfel de aparate, sacii aparent veneau de la firma mama, aflata in alta tara. Inteleg ca nu oricine vine si colecteaza sacii, este un program, vine o masina, a cui firma, nu stiu.
-nu s-a mediatizat (sau cel putin nu am fost eu pe faza) centrul de reciclare al acestor produse. Ce se intampla mai departe, unde ajunge plasticul maruntit, procesul propriu-zis, daca tragem linie poluam mai mult sau mai putin?
Cat de curat crezi ca ar mai arata orasul daca toata lumea ar lasa chestii langa cosul de gunoi?
Cred ca pentru tine solutia este fie sa arunci sticlele la cos, fie sa le reciclezi altfel. De exemplu la blocul meu avem pe fiecare palier saci unde putem pune chestii reciclabile (inclusiv hartie, alte caserole de plastic, etc).
Nu am avut rabdare sa stau pana termina cei cu sacii de reciclat, le-am lasat efectiv langa ei, langa aparatul de reciclare. Sincer, e aiurea rau sa stai pentru cateva sticle cate o ora, pana termina cei cu sacul de reciclat. Nici spatiu de depozitate in casa nu avem, pe balcon nu vreau sa le tin pana adun un sac. Asa ca ajung la gunoi acuma, pierd banii asta e.
Cu riscul de hate, la noi in oras nu se face nu stiu ce reciclare, nu avem saci pentru reciclabile pe palier si la ghene, desi exista containere separate e un talmes balmes facut de cetatenii cautatori prin gunoaie, ca indiferent unde le arunci si cat de frumos reciclezi, in 2 ore ajung toate jos si cand vin cei de la Salubritate le aduna la gramada. Cred ca vin separat pentru ce ramane in cele pentru reciclabile, dar daca nu ai avut norocul sa le arunci cand erau goale si sa nu poata ajunge nimeni la ele, tot pe jos ajung.