Mi-am dat seama destul de repede, încă de acum câteva zile. Poate de asta nici nu m-am simţit atât de impresionat de ce s-a întâmplat aseară pe stadion. Un meci chinuit, cu o echipă care joacă destul de prost în perioada asta şi care s-a trezit într-o competiţie de mâna a doua. Când ai 5 titluri în Champions League şi vreo 7 finale sau ai ajuns de vreo 10 ori în semi-finale, să joci cu Unirea Urziceni în Europa League nu e cel mai bun început de primăvară.
Meciul de aseară a fost foarte ciudat. Extrem de ciudat. Am fost pe stadionul atât de cunoscut, unde mă simt ca acasă şi cu toate astea eram în deplasare. De fapt, mai rău ca în deplasare, măcar acolo stai cu mica galerie a echipei favorite. Aici am stat între români.. majoritatea unirişti. Veniseră s-o vadă pe Liverpool, dar veniseră cu speranţa că Unirea o să-i bată pe englezi. La 1-0 tot stadionul a izbucnit. Erau foarte puţini cei care nu se bucurau. Deja mă gândeam la Steaua – Valencia şi alte miracole (a se citi: „coşmaruri” – Middlesbrough – Steaua. Doar nu era posibil să le-o întoarcem englezilor, nu?)
La 1-1 mi-am înghiţit jumate din strigăt. M-am ridicat cu mâinile în aer Goo…. şi atât :)) am realizat că sunt singurul care se bucură. Nici n-a fost vorba de frică… în faţa mea erau nişte puşti cam emo, în spate nişte bunici… dar n-am putut să mă bucur. Şi nici n-am văzut pe cineva în jur care să sară în sus. Într-un colţ, englezii jubilau. Se rezolvase calificarea.
Ştiţi cum e să cânţi singur pe un stadion plin? Trist, am aflat şi eu aseară. Ştiţi cum e să te bucuri singur? La fel de trist. Da, am dat 50 de lei ca să-i văd pe Gerrard, Carragher şi Reina. Şi i-am văzut ceva mai aproape, dar nimic special. Pe Ghencea s-au pus nişte garduri înalte şi la tribune, astfel încât vezi ceva abia de pe rândul 5. Şi asta m-a făcut să-mi amintesc de dobitocii ăia de suporteri care au intrat pe teren de la T2. Şi care au dus la instalarea gardurilor. Fără gardurile alea puteam sta mai aproape, la 4-5 metri de gazon.
Aştept să ajung pe Anfield pentru un meci, Ghencea nu e stadionul care să mi-o arate pe Liverpool aşa cum vreau eu.
3 comentarii. Leave new
Nici Liverfool nu e asa cum vrei sa o vezi tu:P
lasa, ma, ca la urmatorul meci Echipa Romaneasca – Man United o sa mergi cu mine, sa-ti arat cum poti sa te bucuri sincer si fara sa-ti iei omor 🙂
[…] februarie Liverpool şi-a început deplasările europene pe Ghencea. Nu mi-a plăcut sentimentul, am scris şi la momentul respectiv. Poate dacă stăteam în galeria oaspeţilor era […]