Tocmai am auzit că Le Concert a câştigat premiile César pentru cel mai bun sunet şi cea mai bună coloană sonoră.
Şi mi-am amintit că n-am reuşit să scriu nici până azi despre el. L-am văzut doar de două ori, dar cred că după ce pun mâna pe DVD o să-l mai văd de vreo 10.
Mi-a plăcut foarte mult Train de vie, e unul dintre filmele mele preferate, l-am văzut de… multe ori. Iar când am văzut trailerul de la Le Concert am zis: trebuie să merg la filmul ăsta, trebuie!
După ce l-am văzut prima oară am rămas marcat vreo 2 săptămâni. Între timp am apucat să-l revăd dar tot nu e de ajuns. Muzica, povestea, actorii… e fenomenal. FE-NO-ME-NAL.
N-am reuşit să văd Va, vis et deviens, dar povestea mi se pare excepţională. Deşi în mod normal nu dar mare importanţă regizorilor, ci filmului (n-am mers niciodată pe principiul conform căruia un regizor bun scoate numai lucruri bune sau foarte bune), Radu Mihăileanu e o excepţie. Profunzimea poveştilor abordate, punerea în scenă, micile detalii, comicul de situaţie şi esenţa tragică sunt lucrurile care mă lasă fără cuvinte, atât la Train de vie, cât şi la Le Concert.
Mergeţi să-l vedeţi pentru că merită văzut. Nu o dată, ci de 10 ori!
