Cateva idei

care probabil ar merita posturi separate, dar nu am timp şi nici răbdare să le dezvolt.  Sunt destul de ciufut zilele astea aşa că mă veţi ierta dacă nu-mi convin chestii.

First. Bule.ro Explicaţi-mi vă rog de ce aş face un tumblr românesc dacă tumblr-ul „străinez” n-a prea prins la noi. Spuneţi-mi 5 conturi-bloguri-tumblrişti pe care îi urmăriţi. În afară de dece?, eu mă urmăresc pe mine şi atât. Ce sens are? None. Sure, nu sunt banii mei daţi pe programare şi promovare, nu mă interesează. Chibiţez şi eu, din lipsă de preocupare.

Mobile Marketing Forum. Sau mai bine zis, orice eveniment legat de marketingul mobil. Ce marketing? ce mobil? Ce? Am zis încă de săptămâna trecută că mi se pare un eveniment lipsit de sens, care vorbeste despre OZNuri. Da, avem mobile cu internet. Da, surfăm pe twitter, facebook, mai citim un blog, mai un forum, dar în esenţă la noi e o piaţă minusculă. 1 milion de vizite pe lună de pe mobil. Really?  Adică jumate din cât a făcut hi5 ieri? Sau hai să nu fim răutăcioşi, să luăm primele 3 site-uri româneşti. Împreună fac într-o zi cât toată piaţa de mobile din România într-o lună?

Da, mobile marketing nu înseamnă doar site-uri mobile (chiar, câte site-uri de mobil româneşti ştiţi?), înseamnă şi campanii prin sms şi bluetooth şi aşa mai departe dar tot nu putem să vorbim despre o piaţă care să merite o conferinţă pe tema asta.

Expoziţia „70 de ani de publicitate românească” e o glumă. Sunt 70 de lucrări. Atât. 70 de ani de reclame în 70 de lucrări. E ca şi cum ai sintetiza zeci de ani de cinematografie în 2 minute. Cred că mi-a luat vreo 10 minute să studiez atent toate printurile. Felicitări pentru promovarea intensă, chiar am crezut că e ceva interesant. Punctează doar la nivel de marketing cultural expoziţia asta.  Dacă chiar vreţi să vedeţi câteva reclame mişto, check this Facebook Page. Mi se pare de departe cel mai bun proiect pe social media al momentului 🙂

Lecturi Urbane n-ar fi existat (din punctul meu de vedere) dacă aveam ziare. Ok, nu proiectul în sine, ci ideea de citit la metrou sau în oraş. E mai profitabil să tipăreşti ieftin conţinut bun, pe care să-l vinzi alături de ziare proaste, decât să plăteşti nişte oameni să-ţi creeze conţinut. Ziarele astea care se vând cu cărţi ar putea foarte bine să fie doar cu reclame. Oricum nu mai citeşte nimeni ziarul. E ca şi cum le-ai vinde africanilor ziare cu apă ieftină. Da, normal că vor apă ieftină, aşa că o să-ţi ia ziarul tău de căcat, dar în final o să bea, n-o să mai citească nimic.

Şi serios că mi-aş dori să citesc ziare. Nu pot să spun că mă încântă ideea de a căra după mine ditamai volumul de Tolstoievksi, când aş putea foarte bine să lecturez o anchetă interesantă, un reportaj bine făcut, cum se mai scriau când eram eu mic.

Final. Pentru că am compus un post din bucăţi, îmi permit să-l las aşa în aer, fără o concluzie. Să curgă comentariile! (metaforic vorbind, nu mă aştept la cine ştie ce val)