Cred că avem în sânge micile erori. Alea care „nu se pun”. Pot să scriu greşit câteva cuvinte că nu contează. Pot să greşesc puţin, că nu moare nimeni.
Trăim cu micile erori asumate pe care teoretic nu le bagă nimeni în seamă.
Pot să scriu un < br/> în plus în cod, că nu observă nimeni.
Sau pot să scriu la mişto, că nu se prinde nimeni.
Pot să ajung cu 10 minute mai târziu că nu contează.
Fă-o cum o fi şi dacă nu iese exact cum trebuie, asta e. Doar n-o să anuleze contractul.
Putem să greşim puţin la estimarea facturii de electricitate, că avem regularizare la 3 luni (?).
Şi multe din greşelile astea mici nu se fac din prostie sau neştiinţă. Nu, se fac din relaxare. Prea multă relaxare. Când vorbim, când scriem, când facem ceva, când mergem undeva.
Să-i ardem pe toţi ăştia care greşesc şi n-o vor mai face a doua oară. Sau să continuăm să-i ardem cum putem până cască ochii mai bine.
6 comentarii. Leave new
Cele mai multe greseli se fac din prea multa concentrare. Esti prea atent la ce vrei sa spui si omiti cum spui.
scot in evidenta astfel de greseli pe blog de ani de zile, iar lumea zice ca sunt obsedat. e FOARTE usor sa scrii corect, trebuie doar sa fii putin concentrat.
Simona, nu sunt de acord, lumea nu mai e atenta la nimic si se imparte in 1000 de parti. Multitaskingu’ ne-a ucis.
[…] cum am anunţat, voi continua şi anul ăsta demersul de corectare a greşelilor mai mici sau mai mari pe care le facem. Nu că m-aş da mai deştept, ci pentru că stau mai mult cu nasul în dicţionar […]
Well, everything is in the details. Si o idee foarte buna se poate duce cu o greseala aparent minora.
Cred ca din momentul in care iti atrage cineva atentia, te poti corecta destul de usor. Daca repeti aceeasi greseala de n ori, inseamna ca nimeni nu mai are cum sa te invete. Deja ai un mecanism format in tine.
Ca tot scrii despre micile greseli, semnele diacritice pe care le folosesti pentru ”s” si ”t” nu sunt corecte. 😀 ş, ţ < ș ț
Just being a smartass, I know.
Yeah, tell that to Microsoft 🙂