Cred că avem în sânge micile erori. Alea care “nu se pun”. Pot să scriu greşit câteva cuvinte că nu contează. Pot să greşesc puţin, că nu moare nimeni.

Trăim cu micile erori asumate pe care teoretic nu le bagă nimeni în seamă.

Pot să scriu un < br/> în plus în cod, că nu observă nimeni.

Sau pot să scriu la mişto, că nu se prinde nimeni.

Pot să ajung cu 10 minute mai târziu că nu contează.

Fă-o cum o fi şi dacă nu iese exact cum trebuie, asta e. Doar n-o să anuleze contractul.

Putem să greşim puţin la estimarea facturii de electricitate, că avem regularizare la 3 luni (?).

Şi multe din greşelile astea mici nu se fac din prostie sau neştiinţă. Nu, se fac din relaxare. Prea multă relaxare. Când vorbim, când scriem, când facem ceva, când mergem undeva.

Să-i ardem pe toţi ăştia care greşesc şi n-o vor mai face a doua oară. Sau să continuăm să-i ardem cum putem până cască ochii mai bine.