De ce nu se promovează agenţiile interactive – true story

Întrebarea momentului vine de la Ana Militaru şi e legată de agenţiile interactive şi lipsa lor de promovare. Bibliografie aveţi aici, aici, aici, aici, aici şi aici. Timp să fie, să le citiţi pe toate.

O parte dintre cei care au răspuns la întrebare s-au ascuns după cireş. Sunt şi câteva răspunsuri „pe bune”, dar e mai greu să-ţi deschizi sufletul când ai jurnalistul în faţă şi reportofonul în gât. Aşa că am iniţiat o discuţie pe tema asta cu mai mulţi oameni din online, de pe la diferite agenţii sau nu, ca de la blogger din popor la agenţie din online. Prima concluzie a fost că întrebarea era greşită. Agenţiile interactive (unele dintre ele) ştiu să se promoveze, dar nu vor. Şi atunci să vedem de ce nu vor să se promoveze.

Deunăzi Sorin Trâncă spunea, vorbind despre filosofia Friends, că există „un soi de glam al agenţiilor de publicitate care n-ar trebui să existe în mass-media”. Din punctul lui de vedere această comunicare se face „în mediile de business, nu către publicul larg”, iar advertisingul e o „meserie care se face în şoaptă„. Asta ca să ştiţi de ce nu şi-a semnat Friends niciodată spoturile.

Cât despre agenţiile interactive, ele nu vor să se promoveze din mai multe cauze.

Pentru că şi-au făcut plinul şi simt că nu mai e nevoie să comunice. În general se consideră că doar agenţiile mici, care sunt în căutare de clienţi acordă timp promovării. Restul aşteaptă invitaţii la pitchuri şi între timp lucrează pentru clienţii pe care îi au.

Pentru că nu le permite contractul. Sunt agenţii care au clienţi mari şi nu pot comunica anumite proiecte din cauza lor.  Iar singurele momente în care ar putea să comunice munca depusă în slujba unui client X sau Y sunt festivalurile. Şi aste ne duce la următorul punct al discuţiei.

Pentru că oricum la festivaluri câştigă cine trebuie. Sunt şi excepţii, dar în general agenţiile de la noi nu înscriu pentru că „n-are rost”. Iar proiecte îndeajuns de mişto să fie premiate festivalurile din afară nu sunt.

Pentru că e mai bine să nu ştie concurenţa ce clienţi am eu. Nu poţi să ataci un adversar pe care nu-l cunoşti, nu? (aici ar putea să lucreze IQads-ul puţin, să avem o listă de agenţii şi clienţi, sau măcar un showcase al campaniilor ;;) )

Pentru că oricum clienţii vin din recomandări, nu de pe twitter şi nici din posturi ale bloggerilor extaziaţi de campania X. Iar când se face pitch, ştiu ei mai bine pe cine să cheme, nu fac lista de agenţii cu IQads-ul în mână.

Deci promovarea nu numai că nu ajută la nimic, ba chiar te încurcă. Şi dacă ne gândim că e o meserie care se face în şoaptă, să ne imaginăm că agenţiile interactive au învăţat să şoptească mai repede decât agenţiile tradiţionale.