A apărut Barometrul de Consum Cultural 2022

Zilele trecute, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, s-a lansat Barometrul de Consum Cultural 2022. Este un studiu foarte important pentru că ne arată statistici clare privind consumul tuturor formelor de cultură. Fie că vorbim de programe TV, de filme, muzică etc. Sigur că am putea emite nişte opinii pe baza unor bănuieli, dar nu e mai bine să vorbim pe cifre?

Poate că ni se par sălile de teatru pline, dar dacă sunt aceiaşi 1000 de oameni care merg la toate spectacolele?

Studiul are la bază un sondaj de opinie realizat pe 1035 de persoane şi vine să confirme nişte lucruri pe care le-am observat în ultimii ani. Comparaţia se face între 2022 şi 2019, anii de pandemie au fost total atipici aşa că nu s-a realizat acest studiu.

Câteva idei:

• a crescut consumul cultural în mediul online (filme, cărţi) şi în spaţiul non-public. Cu alte cuvinte stăm mai mult pe acasă şi ne uităm la Netflix.
• a crescut mult vizitatea obiectivelor de patrimoniu. Oamenii fac tot mai multe excursii pe la obiective turistice. Hai să vedem conacul X, să mergem la mânăstirea Z. Sunt nişte pretexte pentru a ieşi din casă după acea perioadă nasoală. Aici cifrele au crescut de la 45% la 59% dintre cei care au răspuns.
• platformele de streaming au crescut de la 37% la 51%, însă aici trebuie să ne gândim şi la diversitate. Toate platformele apărute în ultimii 3 ani au investit masiv pentru a câştiga cotă de piaţă.
• achiziţia online de cărţi, CD-uri şi bilete la evenimente culturale a crescut de la 16% la 26%.
• 56% dintre respondenţi au citit cărţi în format tipărit şi 28% au citit şi în format electronic.
• participarea la spectacole de teatru a scăzut de la 29% la 20%. Doar 1 din 5 români a fost la teatru în 2022. 
• vizitarea muzeelor, expoziţiilor sau a galeriilor de artă a scăzut de la 38% la 30%.

Aici discuţia care se deschide e şi legată de accesul la cultură. Dacă în România se închid cinematografe, biblioteci, nu se renovează spaţiile în care s-ar putea desfăşura acte artistice, nu poţi avea consum public. Şi-atunci singurele forme de cultură sunt muzica, programele TV şi filmele de pe platformele de streaming.

În lucrarea care poate fi descărcată gratuit de aici sunt de fapt trei studii: Dinamica consumului cultural non-public, Efectele participării la activităţile culturale asupra calităţii vieţii şi Participarea la activităţi culturale ca unul dintre factorii explicativi ai cetăţeniei democratice. E mult de citit, sunt peste 100 de pagini care analizează mai multe aspecte ale vieţii dintr-o perspectivă culturală.

Mi-a atras atenţia o idee: „Tinerii născuţi după anul 1995 din SUA sunt preponderent nemulţumiţi de sistemul social în care trăiesc şi evită orice fel de muncă, pentru că sunt demoralizaţi şi consideră că succesul pentru ei este inaccesibil.”

Asta plecând de la o statistică conform căreia timpul petrecut cu jocuri online a crescut cu 25% în ultimii 20 de ani. În perioada asta vorbim şi de un salt tehnologic uriaş, vorbim de o mulţime de tineri care au crescut într-o lume în care calculatorul este principala modalitate de petrecere a timpului liber (fie că ne gândim la cel legat la televizor, la cel din buzunar sau la cel de pe birou; în fond sunt toate nişte computere ok, exprimarea asta chiar e de boomer).

Mă rog, sunt multe lucruri interesante acolo. Dacă aveţi orice legătură cu domeniul cultural mi se pare lectură obligatorie.