Aseară am ajuns întâmplător pe B1Tv şi am dat peste Moartea lui Joe Indianul, o coproducţie româno-germano-franceză filmată la noi şi dublată de actori români. O prostie a anilor ’60. Urmărind filmul mi-am adus aminte de primul proiect pe care l-am început când eram mic.

Ţin minte că eram prin clasa a 5-a sau a 6-a şi meditaţiile la engleză îmi dădeau mari bătăi de cap. Era chinul de pe lume şi oricum consideram că ştiu tot ce era necesar. Aşa că încercam să umplu ora şi jumătate de meditaţie cu activităţi mai interesante decât cartea lui Eckersley şi exerciţiile lui de gramatică.

Pentru că începuse să mă prindă teatrul şi pentru că actoria deja nu mai avea taine (am jucat în câteva piese pe la şcoală şi am luat şi ceva premii), m-am gândit că e momentul să trec la următorul nivel: scenaristica. Aşa că împreună cu profesorul de engleză am început să scriu un scenariu adaptat după Aventurile lui Tom Sawyer. A fost primul meu proiect mai serios. Ţin minte că stabilisem distribuţia, începusem şi repetiţiile cu colegii mei de clasă dar nu ştiu ce s-a întâmplat după. Dacă mă vedea Fusu poate m-ar fi luat pe loc la Neogen.

Am scris postul ăsta din egoism, pentru că uitasem de episodul respectiv şi doar întâmplarea a făcut să-mi aduc aminte. În caz că uit din nou, măcar o să am scris undeva 😀