În weekend am fost la munte, pe Valea… nu dăm nume. Am plecat dintr-un oraş, nu dăm nume, capitală a unei ţări şi am ajuns după vreo 3 ore într-o staţiune, nu dăm nume, care găzduieşte un castel regal. Drumul cu autoturismul meu de origine franceză a fost liniştit, chiar dacă m-au mai depăşit câteva maşini de lux, nu dăm nume.

Ajuns în staţiunea de care vorbeam, am luat masa într-un restaurant din centru. Am comandat ciorbă de burtă, cârnaţi dintr-o anumită zonă a ţării, nu dăm nume şi papanaşi. Am băut şi un suc, nu dăm nume, ştiţi voi, din ăla cu reclama cu Moş Crăciun.

Pe drumul de întoarcere am oprit la o benzinărie, nu dăm nume, dar e prima benzinărie cum ieşi din staţiune pe dreapta. După ce am pus benzină am luat-o încet spre oraşul din care plecasem dimineaţă, nu dăm nume, şi am început să mă uit la reclamele de pe panouri. Erau reclame la o bancă, nu dăm nume, la un ziar foarte cunoscut, nu dăm nume, la o reţea de telefonie mobilă, la o maşină japoneză, la o marcă de pantofi. Mi-a plăcut mult reclama unui fast-food foarte cunoscut, nu dăm nume dar trebuie neapărat să o căutaţi. E bestială.

Când am ajuns acasă m-am pus în patul meu pe care l-am luat de la un magazin suedez, nu dăm nume, şi pe care singur l-am asamblat. Am adormit gândindu-mă la cât de frumoasă a fost ziua mea.

3 comentarii. Leave new

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu