Cred că nu există piesă de teatru pe care să o văd şi în timpul căreia să nu mă enervez. Nu că aş merge foarte des, dar atunci când ajung, sigur există ceva care să mă scoată din minţi. Poate pentru că am crescut în vremurile în care mersul la teatru încă reprezenta o activitate culturală şi în acelaşi timp una din formele principale de divertisment.
10 ani, 15 tabloide si 30 de televiziuni mai târziu, teatrul a ajuns o activitate de bifat şi atât. Suntem prea grăbiţi şi prea moderni pentru a mai avea respect faţă de sala de teatru. De-asta am şi mutat spectacolele în baruri înghesuite pe care le-am numit pompos „spaţii neconvenţionale”. Şi dacă în aceste spaţii neconvenţionale e scuzabil să ne comportăm ca într-un bar (pentru că în definitiv asta şi sunt), în sala de teatru ar fi indicat să păstrăm o conduită (pariez că n-aţi mai auzit termenul ăsta, conduită, de prin şcoala generală).
Nu sunt chestii complicate, e vorba de bun simţ. Să închidem telefoanele, să nu intrăm dacă a început spectacolul, să nu avem pretenţia de a ne aşeza pe locurile noastre în mijlocul piesei, deranjând asftel un rând întreg. Chestii pe care le tot repet de o grămadă de timp. Dacă totuşi se întâmplă, iată 5 sfaturi:
1. Când sună telefonul şi îţi dai seama că eşti prost şi nu eşti în stare să verifici o sonerie, lasă-l în geantă sau buzunar dacă se aude foarte încet şi acoperă-l cumva. Dacă se aude tare, bagă mâna cu tupeu şi opreşte-l. Cât mai repede.
2. Dacă ai trecut de pasul 1 cu succes, comportă-te civilizat şi în niciun caz nu răspunde. NU răspunde. Respinge apelul şi trimite un sms, nu te apuca să zici şoptit „sunt la teatru, te sun eu”.
3. Dacă ai întârziat şi totuşi ai reuşit să intri pe parcursul spectacolului (deşi nu e normal), ai bunul simţ de a sta oriunde nimereşti. Chiar dacă locurile tale sunt în faţă, pe centru, nu deranja toată sala. Arată că nu eşti atât de prost.
4. Nu comenta. Pentru numele lui Dumnezeu, nu te apuca să comentezi în gura mare! Dacă nu poţi să-şi păstrezi comentariile până la final, conversează-te în şoaptă. Dar şoaptă să fie!
5. Nu pleca după 2 minute de aplauze. Te grăbeşti sau nu ştii care e treaba. Stai pe loc şi uită-te la ceilalţi oameni. Ei ce fac? Dau din palme? Probabil asta ar trebui să faci şi tu.
10 comentarii. Leave new
nu e vorba de prostie (cred) ci de lipsa de educatie. cei mai multi nu fac asa. iar teatrul are nevoie de spatii neconventionale, are nevoie sa vina spre oameni, spre tineri, sa le arate ca e ok, ca spectacolele de teatru pot fi chiar misto.
dar la alea cu telefonul si deranjatul randului nu am nici un fel de comentariu. e magarie cand faci asa ceva, si nu doar la teatru ci si la film, conferinte samd!
cand stai cu telefonul in mana si iti suna, tind sa cred ca e prostie 😀 nu e posibil sa-l vezi in mana si sa nu-ti dai seama ca nu e pe silent. daca e prea destept telefonul, schimba-l!
cat despre spatiile neconventionale, ma abtin 😛 tinerii n-au nevoie de teatru in afara salii de spectacole (si nu ma refer la festivaluri, acolo sa zicem ca e justificat), n-au nevoie ca teatrul sa vina spre ei. pe mine m-au dus parintii la teatru si ulterior m-am dus singur, n-a fost nevoie sa nimeresc la o piesa intr-o carciuma.
Nici şoapta nu este bine primită întrucât în sălile de teatru se aude foarte clar – sunt replici şoptite pe scenă şi se aud bine până în spatele sălii. Deci nici şoaptă măcar 😀
Sunt ingaduitor, macar sa se auda doar soaptele alea. Erau inca de pe „vremea mea” 😛
Avand in vedere ca sunt destule trupe de teatru ce incearca sa isi construiasca un nume, probabil singura modalitate de promovare sunt aceste spatii neconventionale. Intr-adevar este o initiativa extraordinar de buna.
La paragraful cu „Nu comenta” nu stiu daca te-ai referit strict la comentariile ce probabil survin in timpul spectacolelor. Mai ales daca esti cu inca o persoana, cel putin, e inevitabil un comentariu, dupa cum ai spus, soptit. Chestia care ma deranjeaza cel mai tare sunt mistourile, acestea fiind o dovada a lipsei bunului simt, prostiei, probabil, ancestrala. „Sunt la teatru” spus in soptit, e ok, devine deranjant atunci cand auzi cate un meltean ca zbiara la telefon cat il tin plamanii ca e la teatru, ca sa vada lumea cat de cult e el. M-am lovit de toate aceste tipuri de… lipsa de bun simt in timp ce incercam sa imi fac un amarat de rol pe scena. Mie personal imi venea sa le sparg capetele.
Nu, n-ai de ce sa raspunzi la telefon in timpul unei piese. Imi pare rau. Nici macar in soapta.
Dai SMS si explici de ce ai inchis. Daca e urgent vei primi sms inapoi.
prostia si lipsa crasa de educatie se vede din faptul ca nu ti-ai format reflexul automat ca in momentul in care te asezi intr-o sala (spectacol, cinema, conferinta etc) sa pui imediat telefonul pe silent
repet: oamenii cu bun simt isi pun telefoanele pe silent DIN REFLEX, imediat ce se aseaza in sala!!!
restul incearca doar sa isi gaseasca justificare pt lipsa de educatie si bun simt
[…] lipsiţi de orice respect şi de orice bun simţ şi numai în România am văzut aşa ceva), care nu-şi închid telefoanele mobile într-o sală (de cinema, teatru, conferinţă etc); ca să nu mai spun de retardaţii care […]
alex, nu toti tinerii au parinti care isi duc ori si’au dus copiii la teatru. nu in epoca power puff girls si mai stiu eu ce desene animate sau jocuri pe calculator s’or mai fi purtat cand tinerii de azi erau copii.
e bine ca teatrul se duce unde se duce publicul. dar ar fi dragut si daca publicul ar un pic mai civilizat 🙂
Păcat că articolul ăsta nu va ajunge într-adevăr acolo unde trebuie, la cei care chiar au nevoie să citească şi să li se imprime în minte astfel de informaţii complicate (pentru ei). Merg destul de des la teatru şi nu a fost piesă (fie ea neconvenţională sau nu) care să nu aibă parte de asemenea incidente.
Un singur lucru am de obiectat. Spuneai la ultimul punct să stai şi să faci ce fac cei din jurul tău şi nu sunt de acord cu asta. Dacă nu mi-a plăcut piesa, jocul actorilor etc? Aplaud foarte puţin, fără entuziasm iar dacă nu sunt în primele rânduri şi pot pleca în linişte, de ce să nu o fac?