Foto: Arhiva personală Bimus

Pe Valentin-Narcis Sturzu (aka Bimus) îl ştiu de vreo 3 ani, când încă nu colabora cu Monden.info (devenit apoi Urban.ro). Pe atunci se filma şi posta pe videologul lui tot felul de întâmplări. După vreo 2 ani a ajuns să colaboreze cu o serie de artişti români alături de echipa CevaDeVis. Tot el s-a ocupat de montajul clipului “Taxi – Cele două cuvinte (varianta bloggerilor)”.

A început anul prin Dubai, a continuat în Mexic şi Sri Lanka,  iar acum câteva săptămâni s-a întors de la New York. Un drum lung făcut de tipul care se filma pe treptele de la Muzeul de Istorie acum aproape 3 ani.

Cum ai început să faci video?

Aventura mea în cinematografie a început în clasa a doua când am fost la mare, la Mangalia, cu bunicii mei. Pentru că ei lucrau la o televiziune în Galaţi şi aveau diferite contracte, mereu ţineau camera de filmat după ei. Într-o dimineaţă am ieşit la plajă, am luat camera cu noi şi am făcut primul film “Povestea unor sticle” de bere goale de la o terasa de sub Hotel Mangalia. Apoi am prezentat o emisiune în genul “Te uiţi şi câştigi” se numea “Copacul cu întrebări” în care puneam întrebări din “Cartea junglei” şi “The lion king”. Peste ani şi ani am fost la primul festival de film, dar nu în calitate de concurent, şi observând ce filme se proiectau am zis ca nu mă mai fac preot, da voiam să devin preot, ci mă fac regizor.

Primele două filme le-am facut în clasa a 12 şi apoi am venit la facultate în Bucureşti. În fiecare semestru la examenul de regie jumătate din filmele colegilor conţineau şi numele meu ca actor, sunetist, imagine, montaj regizor secund sau scenariu…mi-a plăcut să colaborez cu mulţi pentru a acumula experienţă.

Ai început să lucrezi mai intens în ultimii 2 ani. Care sunt lucrurile cu care te mândreşti?

În ultimii doi ani, de când am înfiinţat împreună cu Vlad – “CevaDeVis” am făcut foarte multe scurtmetraje, videoclipuri şi reclame. Unele au fost în scop comercial iar altele pentru facultate sau în scop personal. Un film făcut de noi care îmi place foarte mult este “Aşteptând” – o poveste de dragoste la metrou şi mai e şi “SMS de Sf. Valentin” pe care l-am lansat cu ocazia zilei de 14 februarie 2010 şi care mai târziu în acelaşi an a primit un premiu la un festival de film în Galaţi.

Cu cine şi la ce lucrezi acum?

Acum lucrez la filmul meu pentru dizertaţie, este un scurtmetraj de 20 + minute regizat de Patricia, o colega din Columbia, film pe care trebuie să îl prezentăm în februarie… se pare ca în februarie se întâmplă multe în viaţa mea mai ales că e şi ziua mea de naştere în acea perioadă :).

Ai călătorit destul de mult în ultimul an. Cum şi de ce?

În ultimul an am fost plecat în mai multe ţări însă am plecat cu treabă. Anul acesta am început să colaborez cu Edward Maya şi să-i realizez filmele de turneu ca mai apoi să utilizăm filmările pentru un film de lungmetraj documentar, dar încă e prea devreme să discut despre asta. Bazele colaborării pot spune că s-au format acum vreo doi ani când Edi îmi urmărea videologurile pe care le postam ca status pe messenger şi a început să facă la fel cu sfaturi mai mari sau mai mici din partea mea. Acum lucrăm împreună şi pot spune că facem o echipă CevaDeVis 🙂

Anul trecut ai avut un proiect:  Un an de Bimus. Cum ţi-a venit ideea, care a fost rolul experimentului şi ce concluzii ai tras?

Întotdeauna mi-a plăcut să fac ceva chiar dacă era un lucru nesemnificativ. Proiectul “Un an de bimus” nu pot spune că era unul original, dar era un proiect pe care îl făceam eu pentru mine. Eram la munte în vacanţa de iarnă şi după revelion, pe 1 ianuarie 2010, am postat prima poză a proiectului pe twitpic şi apoi se urca autmat şi pe contul meu de twitter. Prin februarie abia am început să primesc feedback…nu tocmai pozitiv de la cei care mă urmăreau pentru că îi enerva că erau obligaţi să îmi vadă faţa în fiecare zi :). Prin septembrie am fost plecat din ţară şi pentru că nu am avut acces la net, nu am avut cum să urc timp de o săptămână fotografiile respective. Când m-am întors le-am urcat pe toate odată în ordinea zilelor şi apoi am început să fac aşa periodic… fotografiile mi le faceam în fiecare zi însă de urcat le urcam la câteva zile, până la sfârşitul anului.
Nu l-am gândit ca un experiment ci a fost mai mult o încercare personală reuşita după 365 de fotografii. Pe 4 februarie 2011 am lansat clipul cu toate fotografiile şi rezultatul îl puteţi vedea aici.

Ce echipament foloseşti?

Echipamentul pe care îl folosesc diferă de la proiect la proiect, însă in principiu folosim camere digitale. În timpul facultăţii am făcut filme în peliculă, chiar şi ăsta de la master e tot în pelicula, însă am crescut cu toată era asta digitală şi mi-am setat un workflow pentru digital. La studio avem un Canon 550D şi un 5D mark II cu care lucrăm în mare parte pe toate proiectele.

Se zice (de fapt, Malcom Gladwell zice) că ai nevoie de 10.000 de ore de practică pentru a excela într-un domeniu. Cam câte ore de video (cu tot ce a însemnat editare, productie etc.) ai până acum?

Având în vedere ce ţi-am spus mai sus, că am început să lucrez în domeniu de când eram mic sporadic până la facultate şi apoi intens până în prezent, pot spune că am trecut de multa vreme de cele 10.000 de ore, dar având în vedere că lumea este în continuă schimbare şi totul trece foarte rapid pe lângă noi… cele 10 000 de ore sunt nesemnificative… tot ce trebuie să faci e să continui ceea ce ai început.

Care au fost lucrurile nasoale? Greutăţile pe care le-ai întâmpinat. Clienţi care au dat ţeapă, lucruri care nu s-au întâmplat cum trebuia etc. (de obicei poveştile astea fericite omit părţile nasoale)

Întotdeauna există lucruri nasoale care te ajută să excelezi. Toate aceste lucruri nasoale au la bază oameni care nu ştiu să comunice cum trebuie şi te aruncă pe piste greşite de la început şi apoi nu îşi asumă greşeala. Din fericire nu am avut foarte mulţi colaboratori de genul ăsta. Au mai fost şi clienti care au întarziat plăţile sau care nu le-au făcut nici până în ziua de astăzi şi cred că nici nu o să le mai facă, dar noi mergem mai departe şi ne trăim visul de a face film.

 

În următoarea perioadă, până la finalul anului, voi încerca să public o serie de interviuri cu oameni frumoşi, care fac lucruri interesante. Ca să nu rataţi vreunul din interviurile care urmează, vă recomand să vă abonaţi.