Tag

film

Am văzut La Gomera – sigur e film românesc?

1

Am fost aseară să văd La Gomera, cel mai nou film al lui Corneliu Porumboiu. E cu Vlad Ivanov, Catrinel Menghia, Sabin Tambrea şi Rodica Lazăr în rolurile principale. A fost foarte apreciat la Cannes, e propunerea României pentru Oscar, aşa că abia aşteptam să-l văd. Dar era mai mult o curiozitate, nu aveam aşteptări foarte mari.

Ideea în jurul căreia e construit filmul e legată de un limbaj fluierat care e folosit pe La Gomera, una dintre insulele Canare. Limbajul respectiv încă e folosit şi se predă în şcoli, astfel încât să se păstreze tradiţia. Ulterior a fost inclus şi în patrimoniul Unesco.

Citeste tot articolul

Azi încep Zilele Filmului German

1

În perioada 3 – 9 noiembrie, la Cinemateca Eforie, au loc Zilele Filmului German, organizate de Institutul Goethe. Sunt 15 filme şi documentare programate pe parcursul celor 7 zile, cu câte 3 proiecţii în weekend şi câte una sau două în timpul săptămânii.

Cred că e una dintre puţinele ocazii să vedeţi astfel de filme, în condiţiile în care Hollywoodul e la putere, iar publicul care caută altceva merge la filmele româneşti. Aşa că e o super provocare să duci în cinematografe film european, trebuie să ai vreun gimmick de PR sau vreo propunere la Oscar ca să contezi pentru publicul de aici. Ceea ce face ca multe filme bune să se piardă, evident.

Mai multe detalii aici.

Încă mai prindeţi în cinema “Un pas în urma serafimilor”

2

Am ajuns aseară, în sfârşit, la “Un pas în urma serafimilor”, unul dintre cele mai discutate filme româneşti din această toamnă. Aveam nişte aşteptări moderate, aşa că sentimentul cu care am plecat din sală a fost că am primit exact ceea ce aşteptam. 

Povestea urmăreşte viaţa unor adolescenţi care studiază ca să devină preoţi şi care se lovesc de o realitate destul de brutală la seminarul teologic. 

Citeste tot articolul

Două recomandări pentru fanii Harry Potter

0

Anul ăsta a fost sărbătoare pentru fanii Harry Potter, care s-au putut bucura nu numai de o carte nouă, ci şi de un film legat de lumea magicienilor. 

Mă rog, ambele au venit cu steluţele de rigoare, cartea fiind, de fapt, o piesă de teatru, iar filmul fiind un prequel la lumea lui Harry Potter. N-aveam aşteptări mari de la carte, în timp ce filmul părea promiţător din trailer. 

Citeste tot articolul

Sieranevada: îl iubeşti şi îl urăşti în acelaşi timp

1

Marfa şi banii e cel mai bun film românesc post-decembrist. Moartea Domnului Lăzărescu e al doilea. Cam aşa aş rezuma aşteptările mele legate de filmele lui Cristi Puiu. Aşteptări care au fost crescute şi de laudele pe care le-am tot auzit de la prieteni mai mult sau mai puţin cinefili. Şi-apoi a început filmul, cu un cadru lung şi static, cam de vreo 5-7 minute aşa. Suficient cât să-ţi taie entuziasmul. Te aşezi mai bine în scaun şi aştepţi. Când, în sfârşit, începe filmul te trezeşti că ai un zâmbet pe faţă. E surprindere, pac! Ţi s-a servit prima doză de conflict cu nuanţe de absurd.

Când povestea se mută în Colentina, într-o familie mare, plină de toate tipologiile posibile, îţi dai seama că regizorul tocmai ţi-a instalat o oglindă în faţă şi te lasă să te admiri. De fapt, cred că asta le place oamenilor la Sieranevada, e o oglindire excelentă a familiei româneşti. Cu decreţeii, cu copii făcuţi în euforia de după revoluţie, baba comunistă, conflictele puse pe repeat şi dramele nespuse.

Mi-a plăcut că pentru prima oară într-o bucătărie de film românesc focusul se pune pe personaje, nu pe faianţă

Citeste tot articolul

Trailer: Café Society

0

Cel mai nou film al lui Woody Allen tocmai s-a lansat la Cannes. Eu am văzut abia acum trailerul şi abia aştept să apară în cinematografe, pare să fie un must-see!

10 mii de euro

1

Când vă mai trece prin cap că ce-a făcut Pepsi cu mash-ul de pe Ciclop e PR stunt, gândiţi-vă la suma asta: 10 mii de euro. Cam atât costă producţia unui mash de dimensiunile alea. Am întrebat în piaţă şi am obţinut cam 7000 de euro cel mai mic preţ, dar estimat ochiometric, după poză. Estimarea de 10 mii e de la o agenţie care a mai avut un mash acolo.

Nu, nimeni nu e tâmpit să arunce cu banii pentru un PR stunt. Mai ales în contextul în care mesajul iniţial a stârnit nişte reacţii nasoale. Dar asta e, greşeşti, înveţi, plăteşti. Mare lucru că brand managerul a aprobat o astfel de schimbare.

Trebuie să fi fost o discuţie destul de grea când s-a cerut suplimentarea de buget. Ştiţi, un copywriter a zis că filmul e doar un moment ce trebuie ignorat, dar am pus mesajul fix lângă cinematograful Scala şi s-a cam revoltat comunitatea de film din România, aşa că ne trebuie şi nouă 10.000 de euro să îndreptăm lucrurile.

Dincolo de asta, nu e nicio victorie a Facebook-ului, nu e vorba de cedarea în urma presiunii oamenilor de pe net, e doar asumare. Aşa arată un brand care nu merge pe burtă când i se spune că a dat-o în bară.

A photo posted by Cristian Lupsa (@cristianlupsa) on

Cam cum stăm

0

Scena asta mi se pare că e foarte potrivită, similară cu situaţia actuală. Băieţii deştepţi au înţeles că aşa nu se mai poate, deci încearcă să negocieze un fel de armistiţiu. Ni-l dau pe Ponta, schimbă Guvernul şi viaţa merge înainte. Doar că Strada ar vrea, dacă tot suntem aici, să nu mai fie nici corupţie, nici hoţie, nici sifonări de bani publici.

Singura problemă e că băieţii ăştia şmecheri nu vor accepta niciodată astfel de termeni, că doar nu ştiu să facă nimic şi oricum nu i-ar angaja nimeni nici dacă ar şti.

Obiective pe termen lung

1

În 2008 l-am avut tutore la Şcoala ADC*RO pe Andrei Cohn. Am mers de câteva ori în agenţie pentru lungi sesiuni de feedback pe briefurile rezolvate, timp în care am aflat ce aspiraţii mai are un om care a bifat deja o mulţime de lucruri în publicitate.

Andrei Cohn visa la momentul respectiv să facă regie de film, cochetase deja cu regia unor spoturi şi îşi dorea să treacă la nivelul următor.

Citeste tot articolul

Ce mi-a plăcut la Usturoi

3

Am fost în seara asta la premiera bucureşteană a filmului Usturoi, jos pălăria în faţa Revistei BIZ pentru că au pus umărul la organizarea evenimentului.

O să fac abstracţie de condiţiile pe care le-au avut, de bugete, de faptul că s-a jucat parţial cu oameni neprofesionişti şi o să compar direct cu ce e acum în cinematografe: Usturoi este mult peste unele filme de Hollywood. Mult peste.

În primul rând are o coloană sonoră absolut bestială. În al doilea rând este un proiect care spune o poveste despre ambiţie şi pasiune. A celor care au tras unii de alţii ca să facă un film.

Pe urmă ar mai fi naturaleţea incredibilă pe care o au majoritatea personajelor. Şi povestea extrem de frumoasă. Şi în multe momente o imagine impecabilă. Şi glumele (câteva, nu multe) cu şi despre bloggeri care nu ştiu dacă vor fi înţelese de publicul larg dar care au fost gustate de sală în seara asta.

Am plecat zâmbind de la Sun Plaza, după ce s-a terminat l-aş mai fi văzut o dată.

Gropare, fă bine şi du-ţi filmul în cinematografe, pentru că merită. Şi blogosfera sigur te va ajuta să aduci lumea în săli. Eu ştiu că oricum vreau să-l mai văd şi mi-ar fi plăcut să plătesc bilet şi în seara asta.

Poze aicişea.

PS: Vrem OSTul!