Am văzut aseară documentarul făcut de Tudor Giurgiu despre viaţa lui Ilie Năstase şi mi-a plăcut foarte mult. E bine construit şi îl prezintă pe primul număr 1 ATP într-o lumină extrem de bună.
Cred că Năstase avea nevoie de filmul ăsta cât încă mai e în viaţă. Nu cred că i-ar fi folosit la ceva să apară genul ăsta de documentar la câţiva ani după moarte. Toată lumea vorbeşte frumos despre oamenii care nu mai sunt printre noi. Dar e cu atât mai important că au fost adunaţi să vorbească acum.
Deşi l-au marketat pe Rafael Nadal în film, apariţia lui e una destul de mică, cu un text de PR. Bine, Rafa nici nu e vreun mare speaker. În schimb Toni Nadal arată cu adevărat înflăcărat când vorbeşte despre Năstase. E şi normal, în anii ’70, când Năstase era pe val, Toni Nadal avea 15-16 ani. De altfel, unchiul Nadal s-a apucat de tenis după ce l-a văzut pe Năstase la Barcelona în 1972.
N-o zic eu, o zice Wikipedia. „Nadal was inspired to join the sport when he saw Ilie Năstase win the Barcelona Masters in 1972”.
Ce mi-a mai atras atenţia în film e starea deplorabilă în care este azi Arena Centrală de la BNR. Mi se pare o mare palmă dată celor din BNR că apar imaginile alea.
Later edit: se pare că nu e arena BNR în imaginile din film, dar şi aia e la fel de praf.
Am aflat cu ocazia asta că CTP a fost băiat de mingi la legendara finală de Cupa Davis cu SUA, cea desfăşurată la Bucureşti. Aia pe care Toma Caragiu a făcut-o celebră generaţiilor următoare prin schetch-ul „Aşa-i în tenis!”.
Mi-a plăcut aerul nostalgic al filmului, cu gândul la vremurile apuse ale tenisului în care totul era bazat pe camaraderie.
Mi-a mai plăcut şi cum au încercat să explice derapajele şi excesele lui Ilie printr-un ton dojenitor pe care îl aveau toţi cei intervievaţi.
Cred că filmul ăsta e şi omagiul adus de Ion Ţiriac lui Năstase pentru că binomul ăsta n-ar fi existat fără Ilie.
Mi-a plărut atât de rău că România nu s-a putut bucura cum se cuvine de acest tandem fantastic. Imaginaţi-vă cât de mari i-am fi perceput dacă nu trăiam sub comunism în perioada aia!
Nu în ultimul rând, Nasty e şi un omagiu discret adus lui Ion Ţiriac, genul din spate, orchestratorul. Încă doare acel eşec din Cupa Davis şi se vede la amândoi asta.
Nasty intră weekendul ăsta în cinematografe şi merită să mergeţi să-l vedeţi. Chiar dacă e documentar, este entertainment pur, cum bine zicea Antonia aseară, e făcut în stilul documentarelor de pe Netflix.
11 comentarii. Leave new
Daa, a fost copil de mingi. Pai de unde crezi ca se pricepe atat de bine la tenis?
Ma intreb de unde stie atatea despre filme, politica, mediu si multe altele…o fi fost copil de mingi in toate domeniile.
Probabil a studiat mai mult decât matale…….
Oameni dotați excepțional chiar există. Dacă noi nu suntem așa, nu e cazul să-i luăm peste picior.
Imaginile cu arena centrala sunt de la Dinamo Brasov nu din Arena BNR.Nu ca aceasta ar arata mult mai bine …..
Ah, ok. Good to know. Chiar mi se părea că arată deplorabil.
[…] acum online-ul în două. Sunt cei care spun că Ilie Năstase avea nevoie de filmul acesta ca să-i mai spele un pic reputația. Și sunt cei care spun că nu ar trebui să ne închinăm la idoli […]
De acord că nu trebuie să ne închinăm la idoli, dar nu cred că filmul poate fi încadrat la idolatrie. Nu face din Năstase un idol, doar ne arată ceea ce ar fi trebuit să știm despre el dacă nu trăiam în ceaușism, iar celor mai tineri, care nu l-au prins în activitate, le arată ceea ce ar merita să știe despre un român de talie mondială.
Aproape ca mi-a placut o parte din text, pana la citatul cu Antonia, e clar…scratch my initial statement. Nu inteleg de unde provine nevoia de a acorda vizibilitate unor astfel de specimene din “showbiz”, poate pentru a creste gradul de interes al articolului in randul pitiponcilor si pitipoancelor.
Antonia zicea ultima parte, cu Netflixul. Şi sunt 100% de acord cu ea, e fix pe reţeta aia făcut.
Iar filmul este entertainment, asta e concluzia mea.
Faptul că nu-ţi place personajul nu ar trebui să invalideze filmul.
Ce mi s-a părut aiurea în tenta filmului este că induce ideea că nah, ăsta era Ilie, trebuie să-l acceptăm cum este.
Dar asta nu-l face mai mic.
Unii oameni spun că a îmbătrânit urât, eu cred că s-a lăsat de tenis, aşa că nu mai erau motive să îi treci cu vederea derapajele.
De afiș nu spuneți nimic? Nu știu cui au vrut să-i dea un ban din bugetul filmului, dar e oribil. Nu numai că nu seamănă cu personajul titular, dar îl urâțește. O fotografie aleasă bine ar fi fost mai bună și din punctul de vedere al adevărului, și din cel al marketing ului. Năstase a fost drăguț la față și frumos la corp, era simpatic și se mișca grațios, ce pictor l-ar fi putut surprinde ca atare? Portretul de pe afiș îl deservește și pe Ilie Năstase, deservește și filmul ca produs scos la vânzare. Doamne, cum întunecă lăcomia mințile unor oameni!
A explicat Tudor Giurgiu într-un interviu că a văzut ilustraţia într-o revistă Playboy din anii ’70 şi i s-a părut excelentă pentru cum era văzut Năstase la vremea respectivă.