Zilele trecute s-a votat noul format al Cupei Davis, o competiţie pe care se aşternuse praful de mulţi ani şi care rămăsese în urmă faţă de turneele individuale de tenis.

E durere mare în lumea tenisului, multă lume s-a arătat nemulţumită de această schimbare, însă din punctul meu de vedere e un lucru bun. În primul rând, Cupa Davis devenise o competiţie urmărită doar de cunoscători. În fiecare an erau nişte echipe naţionale care jucau între ele pentru diverse faze ale competiţiei, însă niciodată nu era foarte clar cine pentru ce joacă. Primul tur era prin februarie, apoi mai era un tur în aprilie (când unele echipe jucau pentru sferturi, altele jucau baraj), apoi alt tur pentru semifinale. 

Unii jucători profitau de aceste pauze de Cupa Davis pentru a se odihni între turneele ATP, alţii veneau cam fără chef la echipele naţionale. Despre fenomenul ăsta am mai discutat şi în ceea ce priveşte fotbalul, sportivii pur şi simplu nu mai preţuiesc la fel de mult competiţiile în care îşi reprezintă ţara.

Revenind la Cupa Davis, unul dintre cei care au susţinut noul format este Gerard Pique, de la Barcelona. Ce legătură are un fotbalist cu tenisul? Păi fondul lui de investiţii s-a angajat să plătească 3 miliarde de euro pentru următorii 25 de ani ai competiţiei. Mi se pare fascinant că cineva semnează astfel de contracte, gândind pe termen atât de lung.