România a pierdut turneul WTA de la Bucureşti, care urmează să se desfăşoare începând cu acest an la Budapesta.
Vestea asta nu e o noutate, de vreo 2 ani tot se vorbeşte despre asta. Şi cum condiţiile logistice de la Bucureşti nu s-au schimbat deloc, e normal că turneul chiar a fost mutat.
Şi, vai, ce rău ne pare! O să ne dăm cu fundul de pământ, o să ne revoltăm, o să plângă oamenii de-o să sară cămaşa de pe ei. Sau nu.
Tocmai s-a încheiat a doua semifinală a turneului WTA de la Auckland. E un turneu pregătitor pentru primul Grand Slam al anului, un prilej bun pentru jucătoare să-şi intre în ritm după pauza dintre sezoane.
Surpriza acestui turneu se numeşte Bianca Andreescu şi a învins-o în două seturi pe Su-Wei Hsieh (taiwaneza care a scos-o pe Simona Halep de la Wimbledon anul trecut). Până în semifinală Andreescu a mai trecut de Venus Williams în sferturi şi Caroline Wozniacki în optimi. Le-am mai învins şi pe Timeea Babos şi Laura Siegemund, jucând şi 3 tururi de calificări.
Cu o victorie în finală, împotriva Juliei Goerges, tânăra tenismenă poate ajunge pe locul 90 WTA, însă chiar dacă nu câştigă, va fi foarte aproape de top 100, unde va intra cu siguranţă în 2019. Jocul ei arată excelent şi pare să găsească răspunsuri pentru cele mai dificile provocări ale unor adversare cu experienţă.
Zilele trecute s-a votat noul format al Cupei Davis, o competiţie pe care se aşternuse praful de mulţi ani şi care rămăsese în urmă faţă de turneele individuale de tenis.
E durere mare în lumea tenisului, multă lume s-a arătat nemulţumită de această schimbare, însă din punctul meu de vedere e un lucru bun. În primul rând, Cupa Davis devenise o competiţie urmărită doar de cunoscători. În fiecare an erau nişte echipe naţionale care jucau între ele pentru diverse faze ale competiţiei, însă niciodată nu era foarte clar cine pentru ce joacă. Primul tur era prin februarie, apoi mai era un tur în aprilie (când unele echipe jucau pentru sferturi, altele jucau baraj), apoi alt tur pentru semifinale.
Unii jucători profitau de aceste pauze de Cupa Davis pentru a se odihni între turneele ATP, alţii veneau cam fără chef la echipele naţionale. Despre fenomenul ăsta am mai discutat şi în ceea ce priveşte fotbalul, sportivii pur şi simplu nu mai preţuiesc la fel de mult competiţiile în care îşi reprezintă ţara.
Revenind la Cupa Davis, unul dintre cei care au susţinut noul format este Gerard Pique, de la Barcelona. Ce legătură are un fotbalist cu tenisul? Păi fondul lui de investiţii s-a angajat să plătească 3 miliarde de euro pentru următorii 25 de ani ai competiţiei. Mi se pare fascinant că cineva semnează astfel de contracte, gândind pe termen atât de lung.
În urmă cu 2 luni eram la Paris, la Roland Garros şi mă minunam de complexul acela impecabil şi de atmosfera fantastică de la turneu. Habar n-aveam că voi prinde ultima ediţie cu vechea arenă Philippe Chatrier, construită în 1928. După cum vedeţi în poza de mai sus, arena a fost demolată în mare parte şi urmează să fie reconstruită până în mai anul viitor. Mi se pare incredibil ritmul în care se mişcă francezii cu lucrările în complex, totul se rezolvă în mai puţin de 1 an, fie că e vorba de arene mici sau de structuri uriaşe. Nu-mi dau seama exact cât de mult vor demola în final, e posibil să fie doar tribunele, urmând ca zonele de “peluză” să rămână în picioare.
Iată şi un video mai vechi, din 2015. Planurile au fost puţin modificate între timp.
Mai sunt aproximativ 2 săptămâni până începe turneul WTA de la Bucureşti. Între timp, vă puteţi delecta cu nişte tenis pe iarba de la englezi.
Ştiu că sunteţi fani-de-mici tenis, aşa că m-am gândit să vă anunţ că s-au pus în vânzare biletele pentru turneu. Dintre românce le vom vedea pe: Irina Begu, Ana Bogdan, Monica Niculescu, Mihaela Buzărnescu şi Sorana Cîrstea. În calificări vor mai juca şi Alexandra Dulgheru (care are încă bătăi de cap de pe urma accidentărilor şi trage tare să urce înapoi în clasament), Irina Bara, Elena Ruse şi Jaqueline Cristian. Mare atenţie la Elena Ruse, are 20 de ani şi anul ăsta e calificată în premieră pe tabloul principal la Wimbledon (primul ei Slam), e posibil să treacă de calificări şi la Bucureşti. Simona Halep nu s-a înscris, dar n-o luaţi personal, când a venit la Bucureşti a fost mai mult din respect pentru public decât din dorinţa de a acumula puncte, Simona nu e Wozniacki să-şi facă clasamentul din multe turnee mici câştigate cu jucătoare între locurile 30 şi 100 WTA.
Trăiesc de ani buni cu frustrarea asta, însă întotdeauna m-am gândit că problema e mare numai în România. Vorbesc de acele locuri goale din arene care ar trebui să fie ocupate de sponsori, lucru care nu se întâmplă decât la semi-finale şi finale.
Uitaţi-vă la poza asta de pe Philippe Chatrier, în turul 3, meci dintre Zverev (favoritul 2 al turneului) şi Dzumhur. După cum vedeţi, la categoria II este plin (în partea de sus a tribunei), la categoria I şi la lojele sponsorilor bate vântul. Meciul a fost unul foarte spectaculos, a câştigat neamţul (da, din părinţi ruşi) în 5 seturi, dar bosniacul nu s-a lăsat bătut prea uşor. Ce făcea publicul care ar fi avut acces pe Chatrier în timpul ăsta? Probabil că savura un burger sau un pahar de prosecco.
Lojele nu s-au umplut nici la meciul lui Caroline Wozniacki, a doua favorită şi locul 2 WTA.
A fost o vacanţă fabuloasă. 3 zile la Roland Garros, timp în care am văzut live favoriţii 1 şi 2 la fete şi băieţi (Nadal, Halep, Zverev, Wozniacki), am prins un antrenament al Simonei, două meciuri ale Irinei Begu plus alte momente mişto. Mi-ar fi plăcut să mai văd: Serena (deşi am văzut-o de la distanţă – juca la dublu pe terenul 7 şi eu eram în tribuna de la Chatrier, pe scară), Sharapova, Djokovic. Data viitoare.
Revin zilele astea cu detalii despre cum e la un Grand Slam, ce bilete să alegi, cum să te pregăteşti etc. Probabil că vor ieşi mai multe articole.
Biletele pentru RG2019 se pun în vânzare curând (pachetele premium), aşa că puteţi să vă uitaţi deja. Cum găsiţi bilete normale puteţi citi aici.
Mi-am făcut atâtea griji că n-o să văd meciurile, că o să plouă, că n-am luat asigurarea de vreme rea (mai era vreo 15 euro în total, parcă) şi până la urmă a plouat 2 ore într-o seară şi 5 minute în altă seară. În rest, m-am bronzat cu modelul de la tricou, am pe mâini nişte uşoare arsuri şi tot nu-mi dau seama cum poate fi atât de capricioasă vremea din Paris.
Ieri am urmărit Webinarul de Sport din cadrul seriei Ro-Win – Succes în România şi am rămas mască la câteva detalii pe care le-am aflat. Unul dintre invitaţi a fost Dan Lazăr, de la Tennis Hero.
Formatul presupune ca fiecare antreprenor invitat să-şi spună povestea şi să împărtăşească din experienţa lui. Totul e parte dintr-un proiect mai amplu, ce oferă finanţare românilor din diaspora care vor să înceapă un business în România. Pentru a-i convinge pe cei plecaţi de mulţi ani că se poate construi ceva aici, sunt aduşi atât antreprenori cu experienţă, cât şi unii aflaţi mai la început de drum (2-3-5 ani). Despre Ro-Win o să revin într-un articol separat. Dacă vreţi să urmăriţi webinarul, e aici, sunt multe insighturi valoroase.
Povestind despre cum se face promovarea, care sunt curbele de creştere şi ce le influenţează, Dan Lazăr a explicat că businessul a explodat în momentul în care Simona Halep a început să aibă rezultate şi mai bune şi s-a apropiat de locul 1. Toate fetiţele merg la tenis dorindu-şi să fie ca Simona Halep, iar fiecare rezultat bun al ei se simte direct în vânzările de abonamente la acest sport. Pe lângă asta, inclusiv concediile clienţilor pe care îi au la Tennis Hero s-au modificat. Dacă până acum era vorba de Tenerife sau alte locuri exotice (serviciul e unul premium), acum oamenii aleg să meargă la Madrid ca să o vadă pe Simona Halep jucând.
Unul dintre obiectivele din acest an era o prezenţă la Roland Garros. Pentru că e puţin cam târziu să intru în circuitul profesionist, am zis că e suficient să merg ca spectator, însă habar n-aveam cât de greu o să prind bilete. Am căutat mai întâi pe siteurile specializate în revânzare, fiind convins că n-am nicio şansă la biletele “oficiale”. Preţurile începeau de pe la 150-200 de euro pentru un singur bilet pentru o zi întreagă pe una dintre arenele mari ale turneului (Suzanne Lenglen şi Philippe Chatrier). După o documentare mai serioasă am aflat că nu e atât de greu să prinzi bilete “oficiale”, mai ales dacă eşti trecut prin câteva Black Friday-uri făcute de eMAG.
Pentru turneul de Grand Slam de la Paris biletele cu acces general sunt împărţite în 4 categorii: Suzanne Lenglen, Philippe Chatrier, Terenul 1 şi restul terenurilor. Biletele îţi dau acces o zi întreagă pe terenul pe care l-ai ales (sau pe toate celelalte terenuri mai mici, în cazul categoriei 4). Sunt garantate 4 meciuri: 2 de fete, 2 de băieţi, însă de obicei se programează mai mult de atât. Pe arenele mari, de obicei sunt meciuri de simplu, mai ales în prima săptămână, în timp ce meciurile de dublu sunt pe terenurile mai mici. Tot pe terenurile mai puţin importante (că nu sunt, practic, mai mici) se joacă şi meciurile de simplu ale unor jucători mai slab cotaţi.
