Am fost aseară să văd La Gomera, cel mai nou film al lui Corneliu Porumboiu. E cu Vlad Ivanov, Catrinel Menghia, Sabin Tambrea şi Rodica Lazăr în rolurile principale. A fost foarte apreciat la Cannes, e propunerea României pentru Oscar, aşa că abia aşteptam să-l văd. Dar era mai mult o curiozitate, nu aveam aşteptări foarte mari.

Ideea în jurul căreia e construit filmul e legată de un limbaj fluierat care e folosit pe La Gomera, una dintre insulele Canare. Limbajul respectiv încă e folosit şi se predă în şcoli, astfel încât să se păstreze tradiţia. Ulterior a fost inclus şi în patrimoniul Unesco.

Peste povestea cu fluieratul, Corneliu Porumboiu aşază un film poliţist foarte bine făcut, cu un aer puternic european. N-o să vedeţi explozii şi urmăriri ca la Hollywood, ci mai degrabă e o tensiune care te ţine prins în scaun, mai ales în prima oră. Nu prea apar clişeele cu care ne-am obişnuit, astfel că la un moment dat m-am întrebat dacă sigur mă uit la un film românesc. 

Vlad Ivanov e foarte bun, ca de obicei, Rodica Lazăr nu mi s-a părut convingătoare ca om al legii nici în Valea Mută, nici aici nu s-a schimbat mare lucru, are alte roluri mult mai bune. Iar Catrinel Menghia începe slăbuţ, dar continuă mai bine. Mi s-a părut cam băgată pentru public scena de sex de la început, dar până la urmă se justifică în poveste.

La Gomera mi s-a părut închegat, poate puţin grăbit pe alocuri şi cu anumite faze exagerate, dar per total e mişto, de văzut. Abia a intrat în cinematografe, însă dacă vreţi să-l vedeţi, mergeţi cât mai curând, nu se ştie cât rezistă în faţa producţiilor americane.