În pauza de masă de la Legal Issues in social media, două doamne discutau la o masă la care m-am nimerit şi eu:
– Auzi, tipa aia blonduţă din prima sesiune, Cristina Bazavan, parcă e pe la Tabu, nu?
– Habar n-am, eu o ştiu de mult. Am văzut-o şi pe la televizor şi mereu prin conferinţe… am impresia că e la Ogilvy.
– Nu, eu cred totuşi că e de la Tabu, parcă are şi un blog…
M-am abţinut cu greu să nu zâmbesc, pe urmă am primit lovitura fatală:
– Dragă, eu sinceră să fiu nici pe Manafu nu-mi dau seama de unde îl ştiu. N-am intrat în viaţa mea la el pe blog şi cu toate astea îl ştiu. Dar n-aş putea să-ţi spun de unde.
Repet, erau nişte doamne din companii, venite la una dintre conferinţele lui Manafu.
Morala 1: cam atât de important e brandul personal. Şi, cum bine a adăugat cineva auzind istorisirea, oare la cine vor apela companiile respective atunci când vor dori o campanie cu bloggeri? La Manafu şi Cristina Bazavan (printre alţii).
Morala 2: oricât ne-am da noi de rotunzi, suntem mici rău de tot. Şi anonimi, cu tot cu blogurile noastre.
8 comentarii. Leave new
🙂
Am zambit… Dar asta e realitatea. Sunt convins ca si Cristina (ca si mine) e resemnata fata de situatie si a acceptat de mult timp ca nu suntem cunoscuti de toata lumea. De fapt, nu am avut niciodata pretentia asta. Si cred ca vorbesc acum pentru toti cei cu un anumit grad de recunoastere.
Sunt oameni care nu stiu cine e Bogdan Naumovici sau unde lucreaza (asta ultima a fost o intrebare in quiz-ul pe care l-am dat eu unor candidati care vor sa faca evenimente). Daca extindem, sunt multi din online care nu stiu care au fost primii publisheri online si primele agentii interactive, asa cum multi bloggeri nu prea stiu cum s-a format comunitatea. Dar
Sunt convins ca si alti oameni cunoscuti in domeniile lor sunt necunoscuti de unii oameni din industrie, dar asta nu inseamna ca suntem mici.
La Legal Issues au venit si oameni din HR, si din Legal. Era bine sa fi urmarit de unde erau persoanele respective.
Cred ca recunoasterea adevarata vine din partea celor care fac ceva intr-o industrie, cei de la varfuri, nu din long tail. Nu vorbesc despre mine acum, dar Cristina se bucura de o foarte buna recunoastere.
Asadar, morala 2 e doar pentru cei ce se dau rotunzi. Din experienta, pot spune ca niciun brand personal pe care eu il cunosc nu s-a dat vreodata rotund. Cel putin nu in prezenta mea.
Si mai e un aspect interesant pe care l-am simtit pe propria piele. Faptul ca esti top of mind conteaza uneori mai mult decat cat esti citit sau urmarit. Se pare ca aici am scorat bine amandoi, nu?
@Daniel: trebuia sa dau link spre blogul Spada? 😀
@cm: Cristi, pe mine tocmai asta m-a intrigat. Doamnele respective nu va citesc, si cu toate astea va stiu (si stiu si de blogurile voastre). Asta inseamna ca ati iesit cumva „din industrie” si ati ajuns si in alte zone.
Cat despre morala 2, voiam sa spun ca raspandirea blogurilor (ca mediu de comunicare) e foarte mica in raport cu celelalte medii. Ca impactul pe care il pot avea blogurile, desi mare, e limitat din punct de vedere al intinderii.
Am o curiozitate. Cristina Bazavan si Cristian Manafu nu s-au prezentat la inceputul prezentarii lor? Astfel ar fi putut afla cele doua doamne (daca erau atente) cine sunt acestia, ce bloguri au si in ce calitate sunt acolo.
@ alina, m-am prezentat din partea Evensys (deci e posibil sa ma stie dupa evenimente si nu dupa blog), iar pe Cristina am prezentat-o eu cand am introdus panel-ul.
@ alex, nu cred ca e vorba de impactul blogurilor. imi permit sa cred ca amandoi aveam si avem o oarecare recunoastere si in afara blogurilor noastre. pentru noi e un mix. nu ne recomanda doar blogul. de acord cu impactul blogurilor. astept insa cu mare interes momentul in care cineva va fi declarat „a-lister al Facebook-ului”. sa vezi atunci distractie.
Voiam sa comentez ironic, dar ai scris punctul 2 si ma intreb cine p.l.m. era naiv sa creada ca situatia se va schimba inaintea intrarii intr-o noua era a online-ului…
Morala 3: Unii oameni din companii sunt atat de ocupati incat nu dau doi bani pe bloguri. Sau altora le sunt printate mailurile ca sa poata raspunde la ele. True story.
Morala a doua mi se pare cea mai adevarata. Ar fi bine sa nu uite cei implicati de asta,