friptura_revelion

Acum câţiva ani mi-am propus să nu mă mai prindă niciodată Anul Nou în Bucureşti, aproape orice alternativă fiind mai bună decât o paranghelie de final de an în capitală. N-am reuşit să mă ţin de promisiune, aşa că anul ăsta (sau anul trecut, cum vreţi să-i spuneţi) mi-am amintit cât de mişto e Revelionul în Bucureşti.

Dacă nu vrei să îngheţi la -5 grade în vreo piaţă, variante sunt: într-un restaurant, la club sau la cineva acasă. Dacă alegi restaurantul vei avea parte de compania multor burtoşi plictisiţi cu neveste care tocmai şi-au făcut permanent în cap şi care aşteaptă miezul nopţii doar pentru a gusta friptura. La club îţi iei porţia binemeritată de fum (de data asta înnobilat cu fum de trabuc, pentru că se găseşte un necunoscător care să epateze) şi sandvişuri cu salam de Sibiu şi caşcaval.

Oricum ar fi plăteşti de 3 ori mai mult decât într-o seară obişnuită – asta dacă ai noroc. Muzica e peste tot la fel de proastă, DJul pentru care plăteşti extra fiind doar un băiat cu câteva zeci de CDuri pe care scrie “Mix de petrecere”. Astfel, singura cumpănă dintre ani e dacă să pleci acasă şi să opreşti chinul sau să rămâi acolo dacă tot ai dat banii.

Dar ca să ajungi la petrecere mai ai de parcurs o probă de foc: drumul. Între 18:00 şi 23:00 nu prea găseşti taxiuri. Dacă ai noroc şi găseşti unul, tariful e la fel de special ca meniul de la restaurant. 50 de lei pentru câţiva km, mult peste o perioadă obişnuită. Dacă preferi să iei maşina, cu greu găseşti locuri de parcare – mai ales că parcagiii au şi ei tarif special. În cazul nefericit în care nu beneficiezi de o soţie cu carnet de conducere, dimineaţa trebuie să alergi după un (alt) taxi la fel de scump sau să renunţi la alcool. Ceea ce e foarte trist, mai ales că în meniurile scumpe de la restaurant şi club alcoolul e fel principal. Se merge pe ideea că omul trebuie să aibă ce să bea şi e mai puţin important ce mănâncă.

Când, într-un final, îţi găseşti drum spre casă, constaţi că petrecerea de la vecinii de mai jos nu s-a terminat. Aşa că înduri muzică dată tare şi oameni beţi încă câteva ore (dacă ai noroc, vecinii tăi nu sunt manelişti – asta înseamnă că vei asculta muzică populară asezonată cu chiote).

Şi ca să fie totul mişto, în ziua următoare ai ocazia să priveşti un tablou dezolant pe străzi şi să primeşti vizita rudelor care s-au culcat devreme.

De-asta zic că e mai bine să pleci cât mai departe de oraş în zilele de Revelion.