Cred că situaţia asta e un studiu de caz foarte bun pentru online. Cât de important e el de fapt în zone în care comunicarea se bazează pe media tradiţională?
Probabil că fee-ul firmei care se ocupă de administrarea site-ului nu e mai mare de 500-1000 de euro pe lună. O zecime din salariulunui jucător de la Steaua. Doar că banii ăia nu s-au mai plătit. Şi n-o ziceţi pe aia cu Becali care e zgârcit, că nu e un caz izolat. Liverpool are o echipă de vreo 10 oameni care se ocupă de site, reţele sociale, content etc. Separaţi de ăia care produc emisiuni pentru postul lor TV.
Din păcate, asta e realitatea din teren. Încă se marginalizează comunicarea online, mai ales din lipsă de fonduri (dar nu numai).
Şi nu e vorba doar de fotbal, ci şi de alte sporturi. În tenis, de pildă, am avut ocazia să urmăresc câteva luni fenomenul web 2.0. E jale în toată lumea. În afară de Australian Open, care fac totul ca la carte, toate celelalte turnee au mari probleme în a comunica online. Roland Garros nici măcar n-are aplicaţie de mobil, iar celelate două turnee de Grand Slam (US Open şi Wimbledon) au nişte aplicaţii mult mai slabe decât AO (vorbim despre turnee care au bugete de zeci de milioane de dolari).
Dacă coborâm spre turneele ATP Masters 1000 cu greu mai putem vorbi despre variante de mobil, iar mai jos nici măcar nu se transmit live scorurile pe site! Galerii foto sau ştiri în timpul turneului? Din când în când, cam o dată la două zile. De alt tip de content nu poate fi vorba. Iar în cazul fericit în care există o pagină de Facebook, aceasta e folosită când şi când.
Ba chiar am întâlnit şi cazuri în care turneul nu avea un site propriu-zis, ci era integrat în site-ul bazei care găzduia competiţia. Şi cum site-ul respectiv nu avea versiune în engleză…
