A pierdut România aseară cu Olanda, însă cea mai importantă concluzie e alta: fotbalul de echipă naţională a murit.
Cauzele sunt multiple, efectele se văd la toate echipele mari. Jucătorii nu mai au chef, suporterii nu mai au entuziasm. Rezultă multe meciuri slabe, chiar şi între echipe mari. Şi calificări chinuite, forţate doar de dragul blazonului. Când aţi urmărit ultima oară un meci tare între două echipe naţionale?
Franţa – Spania, disputat aseară, a fost un meci de nivel bun, dar nimic spectaculos, sub meciurile de Champions League.
Cauza principală e legată de bani. Echipele naţionale n-au putut ţine pasul cu cele de club, aşa că s-a ajuns la nişte diferenţe enorme. Jucătorii joacă cu frică pentru a evita accidentările, alţii se concentrează pe echipa de club şi refuză naţionala. În plus, s-a schimbat şi jocul. Dacă la nivel de club sunt câte 50 de meciuri pe sezon, naţionalele abia dacă mai prind 10 meciuri pe an. În contextul ăsta ai nevoie de nişte relaţii de joc deja formate, motiv pentru care Spania, cu un prim 11 format din jucători de la Real şi Barca, a câştigat ultimele 3 turnee finale.
O altă cauză ţine de globalizare. Cel puţin în Europa, nu s-au şters doar graniţele, ci şi naţionalismul. Mai ales la vestici am văzut că e întâlnit acest simptom, oamenii sunt mult mai zen. Parcă nici noi n-am fi vrut să le-o dăm în cap ungurilor dacă nu apărea scandalul cu fetiţa aia cu bentiţă.
Cert e că meciurile tari între naţionale nu se mai întorc. Iar pauzele competiţionale vor reprezenta în continuare o povară pentru jucătorii de zeci de milioane de euro.
3 comentarii. Leave new
Nu sunt de acord si-ti si explic.
Diferenta intre echipele de club si cele nationale, in ceea ce priveste factorul sportiv, e normala. Asa cum spui si tu, vorbim despre doua situatii diferite: echipa de club – posibilitatea de a aduce la aceeasi echipa cei mai buni jucatori din lume (Barcelona, Real, Machester City etc.) vs. nationala – o echipa ce trebuie sa aleaga dintr-o baza de jucatori limitata. In acelasi timp, la echipele de club jucatorii sunt intr-un sistem centralizat de pregatire non-stop, pe cand la nationala sunt doar cateva zile pe an in care trebuie sa te coordonezi cu colegii, zile in care de obicei se face doar pregatirea tactica a jocului urmator. Insa aceste minusuri ce vin din partea sportiva sunt compensate de lucruri extra-sportive. Vorbesti de faptul ca meciurile de champions league sunt peste meciurile dintre nationale si dai ca exemplu ultimul meci dintre Franta si Spania. Adevarat. Dar imagineaza-ti un Spania – Franta in ultimele faze de la turneu final. Intreaba orice jucator de fotbal si toti o sa-ti spuna acelasi lucru: sa joci la un turneu final nu se compara cu nimic. Si sa stii ca participarea la turneele finale ramane inca un factor principal pentru transferul unui fotbalist. Cei ce spun ca nationala creste cota nu vorbesc aiurea. Iar nationala nu creste numai jucatori, ci si fotbalul tarii. Ai observat vreo crestere a campionatului romanesc de cand jucam in fiecare an in Champions League? Dar ia imagineaza-ti cum ar fi fost ca Romania sa reuseasca calificarea la fiecare turneu final. Ce crezi? Era diferit? Eu sunt sigur ca da.
In alta ordine de idei, competitia intre tari implica si alte lucruri in afara de bani. Oricat mi-ai spune tu ca fotbalul (si sportul in general) a devenit o afacere, sa stii ca prezenta in echipa nationala ramane lucrul suprem pentru orice sportiv. Si nu sunt vorbe goale. Iar daca vine vorba de nationalism, sa stii ca globalizarea ( in cazul UE integrarea europeana) n-a facut decat sa-l dezvolte, nu sa-l estompeze.
Adi, ultimele 2 turnee finale mi s-au parut mult sub ce-am prins pana acum. A dominat Spania, dar nu prea a existat o a doua echipa mare care sa dea impresia ca e super favorita.
Stiu ca ar trebui sa insemne ceva un meci de nationala, dar vad multa neputinta, delasare si meciuri slabe. Nu doar la romani, ci si la englezi, chiar si la francezi…
Nu sunt motivati indeajuns poate ca sa aduca victorii.