douasprezecea_noapte

Fiind într-o fugă scurtă până la Oradea cu ocazia workshopurilor PR Beta, am avut ocazia în seara asta să văd “A douăsprezecea noapte” la Teatrul Regina Maria. Despre Sala Mare a teatrului orădean cred că v-am mai povestit, e una dintre cele mai frumoase săli de spectacole din ţară. Mult mai mişto decât Opera Română din Bucureşti, cred că mai mişto şi decât ce va fi Sala Mare de la TNB după renovare. Am văzut-o prima oară la Toamna Orădeană şi m-am îndrăgostit pe loc.

Într-un astfel de decor e foarte greu să nu-ţi placă o piesă de teatru, însă A douăsprezecea noapte în regia lui Alexandru Mâzgăreanu s-ar putea juca şi pe un câmp. E un spectacol foarte bun, cum puţine am văzut în ultimii ani. Textul, costumele, jocul actorilor, toate sunt perfect potrivite astfel încât să iasă o piesă care distrează. 

Îmi explica cineva la un moment dat că pe Shakespeare e foarte uşor să-l strici. Că s-au făcut atâtea reinterpretări în ultimii 100 de ani încât lumea pur şi simplu îi masacrează piesele. Chiar şi eu am asistat la nişte mari failuri pe nişte texte foarte cunoscute.

Mai mult decât atât, e foarte uşor să o dai în bară cu un musical. Shakespeare, rock, reinterpretare, cu accente de musical? Şi comedie? Se poate aşa ceva astfel încât să iasă un spectacol bun? Da! Un spectacol foarte bun. Şi vine într-un moment în care mă resemnasem şi eram convins că nu prea există comedie în teatrul românesc.

Partea cu adevărat bună e că “A douăsprezecea noapte” se joacă duminică şi luni la Teatrul Mic din Bucureşti, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Partea şi mai bună e că încă sunt bilete disponibile, spectacolul e de la orele 18:00 în ambele zile. Pentru reprezentaţia de duminică mai erau doar vreo 5-6 bilete, pentru luni cred că sunt şanse mai mari să prindeţi. Eu am fost atât de impresionat încât spre sfârşitul actului I am rezervat biletele de pe telefon pentru duminică.

În cazul în care încă nu v-am convins să mergeţi, citiţi şi articolul scris de Ioana.