in Casual stuff

„Mai ieftin nu se poate?”

Am citit consternat povestea asta despre o ţeapă luată de o româncă plecată în Canada.

Pe scurt: a cunoscut pe cineva pe un blog, au schimbat câteva mailuri, s-au văzut de câteva ori de-a lungul timpului, a împrumutat-o cu bani, acea persoană i-a zis că îi face rost de nişte bilete de avion super ieftin, printr-o cunoştinţă. Victima a dat pe încredere 2000 de euro, n-a primit nici biletele de avion, nici banii înapoi. A trecut 1 an de-atunci.

Aici văd 3 probleme:

1. Dacă tot a trecut un an, de ce naiba nu dă numele tipei care a recomandat-o pe ţepuitoare.

2. Cum naiba dai 2000 de euro unui om pe care îl ştii de pe net şi cu care ai interacţionat de câteva ori?

3. De ce avem noi, românii, nevoia disperată de a apela la tot felul de combinaţii pentru a lua ceva mai ieftin? Oare nu ne dăm seama că e extrem de suspect când preţul e mult prea mic (gen, ori s-a furat produsul de undeva, ori serviciul e prost, ori e ţeapă)? Eu de cele mai multe ori prefer să plătesc preţul normal decât să am vreun dubiu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu