Încă două vorbe despre evenimente

Săptămâna trecută s-a reluat discuţia despre evenimentele de media/advertising/online. Vali, Alex, Costin.

O fi Vali hater în multe momente, dar are dreptate când spune că ICEEFEST e o conferinţă şi atât. Am ajuns de vreo 2 ori acolo, cu invitaţii de la diferite branduri care aveau parteneriate, mi s-a părut o conferinţă cu ceva mai mult ştaif. Prinzi şi prezentări plictisitoare, şi prezentări din care găseşti ceva interesant dacă ai deschidere. Dar nu e şi n-o să fie niciodată şansa unică de a sta la masă cu greii, sau locul în care îţi schimbi percepţia despre piaţă.

Până la urmă, singura problemă cu ICEEFEST ţine de marketing. Este cel mai mare eveniment de profil, numeric vorbind, asta a notat Costin. Dar această superioritate numerică este comunicată calitativ. Se sugerează că cel mai mare este, automat, şi cel mai bun, evenimentul de la care vii cu cele mai multe informaţii utile. Eu cred că vii acasă cu nişte informaţii, ceea ce e fair dacă îţi plăteşte compania biletul în vreun pre-sale. 

În plus, mai e o perspectivă a problemei: unii oameni ar veni cu prezentări mişto, dar nu au ce spune nou. Pentru că se face mult work average, iar un speaker cu priză la public este chemat la 10-15 evenimente pe an. Dacă e din România, vă daţi seama cât de plictisiţi sunt oamenii să vadă aceleaşi prezentări/studii de caz non-stop. Dacă e străin, probabil că oamenii foarte conectaţi la piaţă oricum au fost atinşi de informaţie de 1-2 ori. Plus că efectiv nu ai timp să faci atâtea chestii interesante pe parcursul unui an. Pentru ca lucrurile să meargă bine trebuie să aibă şi clientul buget, să fie şi deschidere din partea consumatorilor, să se alinieze nişte planete. Aşa că dintr-un an de muncă ieşi cu 4-5 campanii „de conferinţă” dacă eşti într-un grup mare. Eu merg de câţiva ani la Timişoara la PRbeta, mereu am încercat să vin cu ceva nou şi vă spun că e destul de greu. Then again, n-ai nimic nou de spus, stai acasă.

Cred că ar fi important să înţelegem nişte lucruri simple care ne ajută să evaluăm corect:
1. România nu e în prima ligă a conferinţelor web, aşa că la noi ajung poveşti şi studii de caz cu ceva întârziere
2. Organizatorii trebuie să introducă uneori şi momentul sponsorului, pe care nu-l pot controla şi care, de obicei, e boring
3. Un speaker care pe hârtie pare interesant poate s-o dea în bară grav, aşa că din start pleci cu un procent real de 60-70% prezentări cu potenţial la o conferinţă
4. Conferinţele astea nu sunt pentru cei care citesc non-stop WSJ, AdWeek, Mashable, TechCrunch şi alte siteuri de profil, sunt pentru oamenii care au atât de multă treabă încât n-au timp să fie la curent cu tot ce se întâmplă şi care de 2-3 ori pe an vin să-şi facă un update.

Sigur, toţi oamenii super-conectaţi din zona de digital pe care îi ştiu eu au fost o dată sau de două ori la ICEEFEST, s-au lămurit că nu sunt în target şi şi-au văzut de treabă. De-asta a şi crescut numărul de invitaţii în ultimii ani. Da, ştiu, nu se dau invitaţii, că nu le dă Dragoş Stanca. Le dau diferiţi parteneri media/sponsori etc.

Foto: Conference hall via shutterstock