E prima oară după mulţi ani când văd tot evenimentul. Prima sesiune pe net, apoi din sală. Am participat la sesiunea de dezbateri despre blogging, alături de Vali, Marian, Andreea şi Marius Pahomi (Conversion). Victor a moderat discuţia. Găsiţi înregistrarea aici, la Track A, după primele 2 ore începe partea de blogging. Mulţumesc, Cristi Manafu pentru invitaţie, a fost o plăcere.
Nişte idei răzleţe cu care am plecat de la eveniment. Citeşte tot articolul
În weekend a fost ceva festival organizat de Primăria Capitalei în Piaţa Constituţiei. A fost şi acel concurs de proiecţii pe Casa Poporului, concert Pink Martini sâmbătă, concert Vunk, Holograf, Delia + alte trupe duminică. Intrare gratuită.
De-atunci am văzut o grămadă de postări pe Facebook care criticau „mocangeala” asta. „Păi de banii ăia se puteau o grămadă de lucruri. Asta ne trebuie? Concerte în aer liber când cad şcolile pe noi?”. Azi au apărut nişte sume date de Primărie pentru iMapp, cam 100 de mii de euro. Citeşte tot articolul
Radu are un articol despre pseudo-jurnaliştii fripturişti care îşi fac programul prin Bucureşti în funcţie de evenimentele de PR anunţate în ziua respectivă. În inocenţa lui simpatică, Radu se miră că genul ăsta de oameni vânează pungile cu cadouaşe sau critică agenţia pentru bufetul limitat.
Oamenii ăştia sunt surplusul jurnalismului românesc, adaosul rezidual al redacţiilor. În anii 2000, când fiecare redacţie creştea mai repede decât Făt Frumos şi ziarele se lansau pe bandă rulantă, cetăţenii ăştia (evit să le zic jurnalişti) erau trimişi pe la evenimentele mai plictisitoare, alea la care nu era nevoie de fotograf, cameraman şi reporter capabil. Compilau ceva din comunicatul de presă, ştirea apărea, îşi justificau salariul şi primeau o masă bună, o discuţie cu oameni importanţi, un mic cadou la final.
Ei au fost primii care au fost daţi afară când a început să se strice treaba, apoi n-au mai găsit loc la puţinele publicaţii rămase. Şi s-au trezit la 35-40 de ani fără perspective, fără competenţe reale în ceva (în anii 2000 s-au angajat direct de pe băncile facultăţii, când cerinţa minimă era să ai BAC-ul luat şi eventual să poţi salva ceva în Word). Evenimentele astea la care merg nu sunt neapărat pentru o masă caldă şi un briceag (deşi cadourile alea pot fi vândute pe OLX dacă te străduieşti puţin). Nu, milogii caută mai mult decât orice respect. Pentru că toată viaţa au fost cineva prin prisma legitimaţiei de presă pe care scria Cotidianul sau Business Standard sau cine ştie ce alte nume de publicaţii.
Unii le au şi acum, ăia care sunt cei mai incapabili. Mint că revistele lor mai există şi promit mereu piariştilor că revin cu cel mai recent exemplar la următorul eveniment. Cei mai deştepţi s-au orientat spre un site. Au cumpărat o temă, au pus un WordPress pe un domeniu şi îşi văd de treabă în continuare. Ca să nu rateze chestiile interesante şi-au făcut grupuri de Facebook pe care anunţă lista de evenimente din perioada următoare. Aşa ajung la toate lansările la care n-au fost invitaţi.
Din când în când mai prind câte un contract de publicitate, iar în restul timpului se mulţumesc cu excursii pe la diverse obiective, punguţe şi mese gratuite. Ei sunt asistaţii sociali ai presei române.
În weekend (2-4 septembrie) are loc un festival dedicat berilor „altfel”, la Verde Stop (pe locul fostului Zone Arena, unde are loc şi Burger Fest). Dacă la festivalul cu mâncare nu cred că mai calc, poate la o bere bună aş da o fugă, chiar dacă sunt convins că va fi invazie de hipsteri afectaţi.
Intrarea e 15 lei pe zi şi vor fi ceva concerte care să meargă cu o bere bună. Mi-ar plăcea să găsesc acolo Terapia (cine a fost prin Timişoara ştie despre ce vorbesc) + Zăganu şi alte chestii clasice, un Radler străinez interesant + nişte burgeri sau hotdogi făcuţi rapid.
Pe lângă bere va mai fi şi târg de vinyluri, expoziţie de motociclete şi bere, nu ştiu dacă am mai zis. Detalii pe site (unde găsiţi şi lista cu berarii) şi pagina de Facebook.
Profit.ro a crescut în 6 luni cât alţii în 6 ani, aşa că organizează deja o serie de evenimente în zona de business. Luni şi marţi (28 – 29 martie) are loc prima ediţie WeLoveDigital Forum, la Marriott Hotel din Bucureşti. Luni e conferinţa, marţi sunt workshopurile.
Printre speakeri se numără: Steve Thompson (Trainer acreditat IAB UK), Tudor Manea (director general Emag), Marius Ghenea, Robert Berza, Radu Ionescu, Orlando Nicoară etc. O listă de oameni mai ca pe vremuri.
Temele de discuţie sunt cele de mai jos:
Video Content , Antreprenoriat și Finanțare , E-commerce, E-payment, Storytelling, Strategie Digitală, Securitate, UX, Tehnologii innovative și multe altele
Agenda completă e aici. Eu am pentru voi 2 invitaţii la conferinţă, trebuie doar să-mi spuneţi câţi ani de-acum încolo credeţi că va mai fi „anul contentului video” în România 😀 Nu, serios, comentaţi până sâmbătă la 18:00 şi vă anunţ eu dacă aţi câştigat invitaţia.
Săptămâna trecută s-a reluat discuţia despre evenimentele de media/advertising/online. Vali, Alex, Costin.
O fi Vali hater în multe momente, dar are dreptate când spune că ICEEFEST e o conferinţă şi atât. Am ajuns de vreo 2 ori acolo, cu invitaţii de la diferite branduri care aveau parteneriate, mi s-a părut o conferinţă cu ceva mai mult ştaif. Prinzi şi prezentări plictisitoare, şi prezentări din care găseşti ceva interesant dacă ai deschidere. Dar nu e şi n-o să fie niciodată şansa unică de a sta la masă cu greii, sau locul în care îţi schimbi percepţia despre piaţă.
Până la urmă, singura problemă cu ICEEFEST ţine de marketing. Este cel mai mare eveniment de profil, numeric vorbind, asta a notat Costin. Dar această superioritate numerică este comunicată calitativ. Se sugerează că cel mai mare este, automat, şi cel mai bun, evenimentul de la care vii cu cele mai multe informaţii utile. Eu cred că vii acasă cu nişte informaţii, ceea ce e fair dacă îţi plăteşte compania biletul în vreun pre-sale. Citeşte tot articolul
Anul trecut m-am întors cu două idei interesante de la WIAD (World Information Architecture Day), sper că şi anul ăsta să aflu chestii mişto. Ediţia din 2015 are loc pe 21 februarie 2015, la Copper’s Pub București.
Anul ăsta evenimentul se desfăşoară în 24 de ţări, 38 de oraşe, totul în aceeaşi zi.
Tema centrală a editiei din 2015, ”Architecting happiness”, se refera la modul in care o arhitectura informationala bine realizata poate duce la cresterea gradului de fericire al utilizatorului online, ca urmare a interactiunii cu site-uri si aplicatii mobile.
Dacă vreţi să participaţi la WIAD 2015 puteţi trimite un email la wiadbucharest@gmail.com
A trecut încă o ediţie de Webstock, anul ăsta parcă lucrurile au evoluat în bine. A contat foarte mult că evenimentele de socializare dedicate bloggerilor n-au mai fost atât de dese. Nici lansările de produse cu 100 de bloggeri, nici conferinţele, totul a fost mai light. Iar lumea era nevorbită, s-au adunat la Webstock ca să recupereze. Am văzut nişte oameni pe care nu-i mai văzusem de un car de ani, unii veniţi din ţară, alţii din străinătate. Cumva, se diluase importanţa evenimentului în ultimii 2-3 ani, mai ales din punct de vedere al networkingului. Acum parcă s-a simţit iar efervescenţa aia de pe vremuri.
A contat că s-au strâns şi greii, şi generaţia mai tânără, şi ceva oameni din agenţii sau de pe la client. Eu am ajuns abia pe la 3 jumate, n-am reuşit să vorbesc cu toată lumea cu care aş fi vrut. Am prins doar panelul de Blogging şi Premiile, câteva idei: Citeşte tot articolul
Recent am asistat la discuţia unor oameni din companii care se plângeau de lipsa de informaţii live de la diverse evenimente din industria de comunicare. Erau oameni care n-au reuşit să ajungă la anumite evenimente şi ar fi dorit să citească pe Twitter şi Facebook concluzii, idei exprimate de speakeri, statistici din studiile prezentate. Însă de la o vreme încoace ne-am obişnuit (şi mă includ aici pentru că pic uneori în acest păcat) să vorbim fără să spunem nimic despre evenimentul în sine.
Le ştiţi, sunt tweeturile alea clasice:
Am ajuns la #evenimentdecomunicare, cine mai e pe aici?
Sala plină la #conferinţaX, aşteptăm prezentările!
Pe urmă clasicele poze cu ce-au pregătit partenerii în standurile de pe holuri (bomboane, magneţi de frigider, poze cu hostese).
Şi, nu în ultimul rând, tweeturile care mă enervează cel mai tare:
Foarte tare prezentarea lui X de la #eveniment!
Le zice bine de tot Cutare la #conferinţă! Mereu e o plăcere să-l asculţi.
Ok, ne bucurăm că e foarte tare, dar zi-ne şi nouă despre ce e vorba dacă tot te apuci să dai ceva pe hashtag. Şi nu, nu e vina organizatorilor că nu suntem noi în stare să extragem un singur citat şi să-l dăm pe Twitter.
La mijlocul lui decembrie am fost la a doua tură #priNeamţ şi abia aşteptam să văd zona aia superbă acoperită de zăpadă. Trebuie să recunosc că ăsta a fost principalul motiv pentru care am plecat la drum cu o mulţime de lucruri de făcut şi doar câteva zile până la final de an.
N-am avut parte de nămeţi, dar am revăzut câteva din locurile care mi-au intrat la suflet la prima ediţie. Mai mult, am reuşit să observ cum a evoluat Piatra Neamţ de la un an la altul, cum a evoluat evenimentul, cum s-au schimbat lucrurile din punct de vedere al organizării. Citeşte tot articolul
