Mocangelile, din perspectiva săracului

În weekend a fost ceva festival organizat de Primăria Capitalei în Piaţa Constituţiei. A fost şi acel concurs de proiecţii pe Casa Poporului, concert Pink Martini sâmbătă, concert Vunk, Holograf, Delia + alte trupe duminică. Intrare gratuită.

De-atunci am văzut o grămadă de postări pe Facebook care criticau „mocangeala” asta. „Păi de banii ăia se puteau o grămadă de lucruri. Asta ne trebuie? Concerte în aer liber când cad şcolile pe noi?”. Azi au apărut nişte sume date de Primărie pentru iMapp, cam 100 de mii de euro.

Raţionamentul ar putea fi unul corect, dacă n-ar veni de la nişte oameni din pătura de mijloc. Oameni pentru care noţiunea de entertainment e cât se poate de complexă şi plină de opţiuni. Oameni care îşi permit să cumpere bilete la concertele pe care vor să le vadă, ba mai mult, oameni care călătoresc şi în străinătate pentru anumite spectacole. Oameni care sunt dispuşi să renunţe la aceste spectacole gratuite, care se pot lipsi de ele.

Ok, dar ce facem cu restul? Cu ăia pentru care cele 5-10 evenimente pe an organizate de Primărie sunt singurele momente în care ies din cartier? Singurele momente în care văd un concert, un joc de lumini, un spectacol de teatru.

Ah, vreţi să luăm Primăria la întrebări? Ok, hai să o facem aplicat şi relevant. De ce s-a adus fix trupa Pink Martini care e în mijlocul turneului în SUA acum şi n-a avut niciun alt concert în Europa? Cât s-a plătit pentru acest concert care a avut un caracter aproape privat (nu s-a anunţat nimic pe siteul oficial şi pe social media doar în ziua concertului)? Din câte ştiu eu astfel de concerte sunt plătite mult peste sumele obişnuite, de „turneu”.

E adevărat că trebuie să reparăm şcolile, străzile, să amenajăm mai multe spaţii verzi. Dar asta nu înseamnă că evenimentele gratuite sunt duşmanul care trebuie să dispară. Nu asta e soluţia magică prin care oraşul se va schimba în bine, renunţând la cultura pentru mase.

Sau dacă tot renunţăm la această formă de divertisment şi redirecţionăm fondurile, hai să aplicăm aceeaşi soluţie pentru toată lumea. Să avem cu toţii doar televizorul drept formă de divertisment vreme de 1 an. Aţi rezista?