Din păcate, The Martian este genul ăla de film pe care l-au lungit extrem de mult doar ca să-şi cumperi mai mult nachos la cinema. După prima oră începusem să mă plictisesc, chiar dacă filmul, în esenţă, e destul de bun.

Fără să vă dau spoilere (exceptând ce vedeţi din trailer), povestea e cam aşa: Matt Damon e pe Marte împreună cu o echipă de astronauţi de la NASA. Vine o furtună, colegii fug, el rămâne prins acolo. Supravieţuieşte şi rămâne cu raţii destul de bune de mâncare, care îi sunt totuşi insuficiente. Ce faci în cazul ăsta? Te transformi într-o combinaţie de Robinson Crusoe cu Chuck Noland (tipul din Cast Away).

Ce poate fi deranjant este numărul mare de întorsături de situaţie, care pe mine m-au plictisit la un moment dat. E pierdut, ba nu, e salvat. Ba nu, e pierdut, ba nu, e salvat. And so on. Oamenii care l-au comparat cu Interstellar cred că n-au văzut Interstellar. Altfel nu-mi explic cum le poţi compara. E ca şi cum ai compara Godfather şi Analyze This doar pentru că sunt cu mafioţi amândouă.

1 comentariu. Leave new

  • Am vazut atat Interstellar cat si The Martian. Ai dreptate, amandoua filmele nu au nimic in comun, in afar de faptul ca in ambele a jucat Matt Damon, dar a facut roluri diferite.
    Da-mi voie sa te contrazic. Schimbarea constanta de situatii arata cat de imprevizibila este viata intr-un mediu ostil, pe o planeta ostila, lipsita de orice suport pentru sustinerea vietii.
    Din punctul meu de vedere, regizorul chiar atinge perfect esentialul, aratand ca indiferent de cate calcule iti faci, cati matematicieni sau oameni de stiinta lucreaza pentru a ajunge la un numitor comun, nu poti controla haosul, imprevizibilul.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu