Staţionarea pentru proşti

În ultima vreme am devenit foarte puţin tolerant cu proştii, mai ales ăia care încurcă pe toată lumea. Jumătate din problemele traficului bucureştean sunt date de oameni care nu gândesc eficient. Deci nu e de ajuns că nu respectă regulile (ceea ce le-ar permite să fie proşti), dar când greşesc o fac fără cap. De exemplu, simpla staţionare a maşinilor contribuie la ambuteiaje. Pentru că românul trebuie să oprească fix acolo unde e uşa la care are treabă, nu contează ce zice legea sau măcar logica.

A se observa schema de mai sus, care e valabilă pentru 90% dintre situaţii. Un băiat, să-i spunem Bou #1 vine, trage puţin de maşină spre marginea drumului (sau spre maşinile parcate pe banda 1) şi pune avariile. „Stau şi eu puţin aici, nu încurc pe nimeni”. Asta e, avem un idiot printre noi. Adevărata problemă apare când apare al doilea băiat (notat aici cu Bou #2), care opreşte fix, dar fix în dreptul celuilalt staţionat. Şi dacă iniţial maşinile se strecurau cu greu în ambele direcţii, după ce opreşte şi boul #2, circulaţia se blochează şi totul e la mica înţelegere. Doar pentru că un gigel nu s-a gândit că ar putea opri puţin mai în faţă sau puţin mai în spate, dacă tot face ceva ilegal.

Dar nu vă gândiţi că e o chestie specifică şoferilor. Nu, la fel se întâmplă şi prin supermarket, de nu mai ai loc să treci cu căruciorul. Pentru că toată lumea stă lipită de coşul ăla pe 4 roţi de parcă le-ar fura cineva produsele neplătite.

Şi zău că nu e greu. Trebuie doar să te uiţi vis-a-vis de tine: „ia să vedem, am pe cineva în dreptul meu?”