shutterstock_333066611_small

Când eram mic, ţin minte că mi-am petrecut o vară întreagă alergând după fluturi. Eram prin clasa a 4-a, dar prietenii mai mari aveau temă de vacanţă la biologie să aducă un insectar. Aşa că zi de zi ne plimbam pe maidanul din spatele blocului şi vânam fluturi. Nu cred că am prins mai mult de 6-7 tipuri, însă experienţa a fost fabuloasă. Era o adevărată aventură să alergi cu un scop prin boscheţi la 10 ani. Ce-i drept, uitam partea în care eu n-aveam ce face cu insectarul până în clasa a 6-a.

Gaşca de la bloc a alergat după fluturi prin parcuri, pe la ţară şi până la urmă au reuşit să strângă o colecţie impresionantă. Eu n-am mai ajuns să fac un insectar, în anul ăla cred că ni s-a cerut ierbar cu cel puţin 30 de tipuri de plante. Însă ăla a fost ultimul an în care am mai văzut fluturi coloraţi prin oraş. Ce vedeţi în poza de mai sus nu e nimic în comparaţie cu ce am prins noi! Ştiu că erau unii portocalii cu albastru, alţii mari şi negri, cu o formă incredibilă a aripilor, alţii cu antene foarte lungi.

Ani la rând m-am uitat după fluturi şi am recunoscut câţiva asemănători cu capturile din vara aia, până când au dispărut de tot. Cred că acum vreo 10-12 ani am văzut ultimii fluturi coloraţi prin Bucureşti. Probabil că i-a învins poluarea. Mi-am adus aminte de ei zilele trecute, când am văzut unul galben zburând printre copiii ieşiţi de la şcoala din apropiere :) Mă întreb dacă lor de mai cere profesoara de biologie insectar.

ileana_bt / Shutterstock.com