Două spectacole de Silviu Purcărete ochisem anul acesta la FITS: Lulu şi Metamorfoze. Dacă Lulu s-a jucat înainte să ajung eu la Sibiu, Metamorfoze nu avea cum să-mi scape. Şi totuşi, la FITS programul e un organism viu care se modifică după cum bate vântul recomandărilor venite de la alţi participanţi. Aşa că în loc să merg joi la Metamorfoze şi vineri la Visul unei nopţi de vară, am făcut schimbul şi m-am trezit că nu mai sunt bilete vineri la Purcărete, ba chiar urma să fie nebunie maximă pentru că ce e un weekend fără surplus de turişti veniţi pentru cultură.
Dar planetele s-au aliniat şi de data asta aşa că am prins loc bun la Metamorfoze, prin rândul 2 (mulţumesc, Radu!). N-aveam mari aşteptări, că doar nimic nu poate fi la fel ca Faust. Sau?
Ce s-o mai lungesc, „Metamorfoze” este un spectacol copleşitor din punct de vedere vizual. Se joacă în aer liber, într-un bazin mare cu apă de vreo jumătate de metru. Iar trupa de la Teatrul Radu Stanca este în cea mai mare parte un personaj colectiv excelent. Purcărete a pus în scenă o nebunie cu Metamorfozele lui Ovidiu, spectacolul e aproape să pice în păcatul grandomaniei. Panoul de proiecţie e uriaş, scena e de supradimensionată, într-un colţ e o schelă de vreo 8 metri înălţime pe care urcă şi coboară actori. Imediat m-am dus cu gândul la „Călătoriile lui Gulliver”, care mi se pare fix opusul Metamorfozelor: parcă e mic, înghesuit pe scena de la Radu Stanca.
„Metamorfoze” e un spectacol de văzut chiar dacă nu ştii textul. În felul ăsta te bucuri singur când ghiceşti despre ce-i vorba în diferitele momente. Asta pentru că textul e în latină. Şi nu, nimeni nu ştie atât de bine latină din liceu. Dar chiar nu contează textul, spectacolul ăsta te seduce prin ceea ce îţi arată. Sunt prezente temele lui Purcărete? Fără îndoială. Are bucăţele din Faust? Am văzut chiar multe.
Cu toate astea merită să faceţi un drum până la Sibiu şi să-l vedeţi. Dacă Faust stârneşte reacţii de tipul: „SFINTE SISOE, ce-a fost chestia asta pe care am văzut-o?”, după „Metamorfoze” zici mai degrabă „WOW! CÂT DE TARE!”. Poate de-aia e bine să-l vezi pe Goethe la urmă. După spectacolul ăsta, sau, mai bine zis, după festivalul ăsta, am prins drag de toată trupa de la Radu Stanca, oamenii ăştia sunt nişte eroi. Au jucat în 4 zile consecutive de 2 ori Faust şi de 2 ori Metamorfoze, nişte spectacole care mi se pare că te seacă de tot ce ai tu mai artistic. Sper doar că după festival au o pauză lungă în care stau şi nu fac absolut nimic.
Vestea bună e că ambele spectacole-vedetă se joacă pe parcursul verii, pentru Metamorfoze ar fi complicat să se joace iarna, deşi am auzit că au fost şi reprezentaţii la 10 grade. Găsiţi aici programul, sunt atât în iulie, cât şi în august, la fix pentru o călătorie la Sibiu.
Foto: Mihaela Marin pentru FITS 2016
