Câteva idei de la Webstock 2016

Exact ca şi anul trecut am ajuns doar la a doua parte a conferinţei. Am reuşit performanţa de a rata fix prezentările pe care aş fi vrut să le văd, adică cele ale lui Vali şi Radu. Toată lumea s-a declarat plăcut impresionată de prezentările dinainte de prânz, aşa cum s-a întâmplat şi în 2015. Dacă nici anul viitor nu reuşesc să ajung dimineaţă cred că mai bine nu mai merg deloc.

Câteva idei după o jumătate de zi de Webstock:

• E remarcabil că evenimentul ăsta şi-a păstrat partenerul principal atâţia ani, mai ales într-o perioadă în care toate brandurile caută să facă lucruri noi.
• S-a văzut că vloggerii sunt încă la început de drum, la panelul dedicat jumătate din sală era alcătuită din copii, iar discursurile lor se învârt la nesfârşit în jurul ideii de „m-am apucat pur şi simplu”, „eu filmez doar ceea ce fac în viaţa de zi cu zi” etc. Nu spun că e ceva rău, pur şi simplu asistăm la un moment similar cu ce era în 2007 pentru blogging.
• Tinerii bloggeri au aceleaşi curiozităţi ca în fiecare an: câţi bani ai făcut din blog la începuturi? cât de repede ai făcut bani din blog? ce trafic aveai când ai făcut primii bani? etc. Doar că aceste curiozităţi se opresc acolo. Nu s-a ridicat nimeni în ultimii 2-3 ani din noua generaţie, deşi aşteptări erau. Ori nu mai e foamea asta de a scrie şi a transmite oamenilor părerile tale, ori au văzut că vloggerii cresc audienţe mult mai rapid şi cu research mai puţin. Also, nu face nimeni research să descopere articole care să le răspundă la întrebări.
• A ajuns să fie singurul eveniment care aduce laolaltă mulţi bloggeri vechi, după ce în urmă cu 3-4 ani erau 2-3 evenimente pe lună. Brandurile au tăiat mult din ocaziile astea, aşa că Webstock a rămas singura ocazie să schimbi 2 vorbe cu mulţi oameni cunoscuţi.
• Mai puţină lume din provincie comparativ cu anii trecuţi. Şi mă refer aici la feţele cunoscute. Exceptându-l pe Robert Katai n-am observat pe nimeni.
• Premiile au început să fie mai puţin despre bloggeri şi proiecte de social media şi mai mult o afacere între agenţii. Ceea ce poate fi considerat (şi) un lucru bun, că în 2012 n-aveai de unde să aduni atâtea proiecte pe social făcute de agenţii.
• S-a lansat un ebook extrem de util pentru bloggerii aflaţi la început de drum în problema monetizării campaniilor.
• Personalitatea Anului trebuie regândită. Fie votează doar cei care au invitaţie (s-ar putea face asta uşor de dimineaţă până seara), fie se introduce un juriu. Cine a fost câştigător anul trecut? Exact. A trebuit să caut în articol ca să aflu că Zmenta. Anul ăsta Marian Godină a scos două cărţi, a dat jos şefi din Poliţie, a contribuit la îmbunătăţirea imaginii pentru o întreagă profesie şi cu toate astea câştigătoare la categorie a fost o doamnă drăguţă care face plăcinte bune. With all due respect, nu are niciun sens. Nu ar trebuie să fie despre cine îşi mobilizează comunitatea mai bine.
• Aşa cum ziceam şi zilele trecute, aşteptaţi-vă la tot mai mult video, la gherle, la chestii forţate, la campanii pe care nu le vede nimeni. Se va bate fierul pe chestia asta, agenţiile sar în tren. Probabil că vor ieşi 2-3 proiecte bune.
• Impostura s-a validat. Diverşi cetăţeni care nu s-au remarcat niciodată cu nimic au început să fie luaţi de buni, dacă tot sunt prin preajmă de câţiva ani. Pe principiul „nu sunt ei buni, dar măcar sunt aici”. Şi mă refer aici la percepţia generală, nu la ceva ce ţine de eveniment în sine.
• Probloggerii nu prea mai au unde să evolueze. S-a atins un nivel maxim cu ceea ce produc Vali, Radu, Cetin & co. 20-30 de mii de unici pe zi, cu diverse spikeuri, vreo 5-10 campanii pe lună şi cam atât.