Epoca marilor aşteptări

După ce a câştigat Premier League în mod absolut spectaculos anul trecut, antrenorul Claudio Ranieri a fost demis de la Leicester City, ca urmare a rezultatelor slabe din acest sezon. Însă, în ciuda aparenţelor, povestea asta nu e una despre fotbal, ci despre lumea în care trăim. 

Ranieri a fost demis pentru că echipa lui s-a întors la situaţia dinainte de câştigarea campionatului. Se zbat la retrogradare, aşa cum au făcut-o şi în alte sezoane. De fapt, chiar şi anul trecut Ranieri zicea acelaşi lucru pe parcursul sezonului, chiar dacă echipa era pe primele locuri. În momentul în care au ţâşnit spre titlu nimeni n-a mai reuşit să-i prindă. 

Judecată per ansamblu, situaţia din acest an nu e fără scăpare. Însă comparativ cu aşteptările patronilor şi ale fanilor, e un dezastru. Pentru că asta e epoca în care trăim, cea în care nu mai suficient să ai un succes. Am văzut atâtea poveşti de Hollywood încât credem că există la tot pasul ţăranul sărac ce devine un mare campion. O singură victorie nu face decât să seteze noul standard, sub care nu poţi să mai cobori. Ca să uimească cu adevărat, Leicester ar fi trebuit să câştige tot şi în Champions League (unde s-a descurcat excelent, apropo), să ia vreo 2-3 cupe şi să domine la pas campionatul. Dacă ar fi făcut şi asta apoi ar fi fost nevoie de umilinţe administrate adversarilor de top.

Nu contează că ei au pierdut cel puţin un jucător determinant (Kante), nu contează că n-au investit mai deloc în transferuri, lumea avea alte aşteptări de la ei. În epoca asta nu se face să câştigi un campionat şi apoi să te întorci la forma ta obişnuită, la fel cum nu e considerat normal nici să vinzi un business de succes şi să-ţi vezi de viaţă. Păi ce antreprenor eşti tu? O singură medalie de aur la Olimpiadă? Repet-o şi vom fi mulţumiţi. O singură victorie la Serena Williams? Slăbuţ, se putea mai bine. 

Suntem atât de vrăjiţi de ideea că orice e posibil încât ajungem să credem că „orice e posibil mereu”. Nu mai avem noţiunea zilei „de graţie”, nu mai ştim că orice e posibil în anumite condiţii. Pur şi simplu considerăm că e normal să avem aşteptări cât mai mari de la viaţă fără să vedem un pic contextul. Iar la nivel micro chestia asta se traduce prin salarii de mii de euro cerute doar pentru că există alţi oameni care câştigă atât, sau pentru că „vreau şi eu BMW”. 

Foto via