Au trecut mai bine de 2 luni de la intrarea USR în Parlament şi cred că putem spune răspicat că experimentul este unul parţial eşuat. O să vă explic mai jos de ce e parţial şi nu total şi ce-am putea face pe viitor.

În primul rând, plecarea lui Nicuşor Dan din Consiliul General al Primăriei a destabilizat lucrurile pe acolo, a dat mai multă putere PSD-ului şi a lipsit bucureştenii de un om care se mai pricepea cât de cât la treburile Capitalei, care putea să miroasă nişte nereguli pe acolo. În schimb Nicuşor Dan a devenit parlamentar şi nu s-a remarcat cu absolut nimic, poate doar cu acea bâlbă destul de penibilă.

A mai fost şi scandalul dintre stângiştii din USR şi cei cu viziune de dreapta, ceea ce era oarecum previzibil. Practic, în USR s-au adunat foarte mulţi oameni care voiau să facă lucruri bune pentru România (şi alţi câţiva aproximativ dubioşi pe lângă). Modul în care voiau să facă asta era diferit de la grup la grup, semn că nu e suficient să ai o singură idee comună pentru a crea un partid. 

Acelaşi lucru s-ar fi întâmplat şi dacă s-ar fi creat un nou partid şi după protestele din februarie. Chiar dacă se adunau 600.000 de membri care voiau să lupte împotriva corupţiei tot n-ar fi ieşit ceva coerent, pentru că unii ar prefera să se adopte măsuri de dreapta, liberale, alţii ar prefera măsuri de stânga, mai axate pe factorul social. Ăsta e şi conflictul din USR la momentul ăsta (plus alte interese, care sunt convins că există).

Dacă mai adaugi la asta şi faptul că Nicuşor Dan nu e un lider de partid, ci mai degrabă un lider de ONG, care conduce prin puterea exemplului mai mult, ai în faţă fix situaţia de acum a USR. Toate abordările alea cu pancartele pe care scria RUŞINE şi pe care le-au afişat în spatele liderilor PSD este mai degrabă o tactică de ONG decât de partid.

În plus, cei mai mulţi oameni de acolo au părut să nu ştiu ce fac, având declaraţii foarte nesigure. Asta e ceva normal, având în vedere că abia acum descoperă despre ce e vorba, dar omul obişnuit vede nesiguranţa asta ca pe o slăbiciune, şi nu drept sinceritate. Altfel spus, oamenilor din USR le lipseşte nesimţirea şmecherească, nu ştiu să mintă că se pricep la treaba cu politica.

Dincolo de asta mai e şi eşalonul terţ al partidului, acele organizaţii locale încropite ca să fie la număr. Acolo s-au lipit tot felul de oameni care erau atraşi de politică şi care îşi doreau “altceva” fără să aibă neapărat o pregătire sau o viziune clară. De-asta au apărut episoade precum cel de la USR Sector 5. Nu se ştie exact care e viziunea partidului, aşa că hai să fim vocali pe ceea ce credem noi şi mai vedem pe urmă. Aici mai e şi problema lipsei unor lideri dincolo de Nicuşor, Clotilde şi Goţiu. Apropo de Mihai Goţiu, tactica lui de a păzi democraţia zi şi noapte în Parlament a eşuat lamentabil în momentul în care a fost surprins dormind. Nici nu contează care e justificarea, imaginile alea s-au lipit pe retina oamenilor şi au fost asociate imediat cu vechile regimuri.

Probabil că USR va învăţa cum să devină un partid, va mai pierde nişte deputaţi şi senatori, dar nu se ştie dacă vor rezista pe termen lung. În 2 luni au fost o mulţime de gafe, într-un moment în care toată lumea era cu ochii pe ei. 

Singura parte bună, care mă face să spun că eşecul e doar parţial, ţine de numărul de parlamentari pe care l-a obţinut USR. Sunt 43 de oameni care poate că nu ştiu prea bine cu politica, dar care diminuează din numărul fotoliilor de la PSD sau PNL, chiar şi de la PMP. Cu cât sunt mai puţini şmecheraşi din ăştia în Parlament cu atât avem şanse mai multe la o Românie mai bună.

Ca să nu ne mai trezim în aceeaşi situaţie la alegerile următoare ar fi bine să pregătim de pe acum un partid care să aibă o ideologie clară şi care să răspândească mesajele şi liniile de comunicare în toată ţara, pe la organizaţiile locale. Acolo e, de fapt, cheia.