politica

IN Politics

Încă de când am văzut reportajul Recorder care face furori pe net (Singur împotriva partidului. „Copile, nu te pune cu ei că te vor face praf!”) mi s-au aprins nişte beculeţe.

Ovidiu Ianculescu zice de vreo 5 ori în 25 de minute că nu face parte din niciun partid politic şi în total zice de vreo 10 ori „partid”. Şi din alea 25 de minute, intervenţiile lui nu cred că adună mai mult de 7 minute, restul sunt montaje cu alte personaje şi înregistrări audio sau video. Citeşte tot articolul

IN Politics

Ilie Bolojan, fost primar la Oradea, a început treaba la consiliul judeţean Bihor şi vrea să dea afară jumătate din angajaţi. Omologul său de la Caraş Severin vrea să facă la fel, cu 500 de angajaţi.

Unii dintre oamenii ăia nici n-aveau loc în birouri, ceea ce nu mă miră.  Pentru că mulţi dintre ei nici măcar nu încasau toţi banii pe care îi primeau. O mare parte din sumele alea ajungeau la partidele care i-au băgat pe posturi. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff, Politics

Mai sunt câteva săptămâni până când vom auzi cu toţii zgomotul produs de căderea USR-ului de la alegerile parlamentare. După ce s-au îmbătat cu apa rece de la chiuvetele bucureştenilor, USRiştii au început să se certe între ei şi cu partenerii de alianţă pe liste. E atât de mult scandal în ultimele săptămâni, încât PSDiştii cred că îşi dau palme unii altora ca să înţeleagă cum s-a abătut aşa noroc asupra lor. Citeşte tot articolul

IN Politics

Toată bula mea a vorbit ieri despre documentarul Recorder: 30 de ani de democraţie. Abia noaptea am apucat să-l văd, şi am câteva idei pe care vreau să le notez.

E un documentar muncit, nota 10 pentru efort. Însă e prea scurt, chiar dacă are 3 ore. N-ai cum să comprimi 30 de ani de istorie politică în 3 ore cu imagini de arhivă, interviuri şi opinie pe voice over. Probabil că ar fi fost nevoie de 10 episoade de o oră sau măcar vreo 7. Dar cine să finanţeze aşa ceva (apropo, thumbs up Aqua Carpatica), când tu te adresezi doar unei bule de câteva sute de mii de oameni (cam ăia care au ieşit în stradă la protestele din ultimii ani). Ceea ce mă duce la următoarea idee. Citeşte tot articolul

IN Politics

Teoretic, nu se schimbă nimic după alegerile astea. Acelaşi preşedinte pentru încă 5 ani, PSD e tot cel mai mare partid din România, cu 3 milioane de voturi+, nu trăim brusc într-o altă ţară.

Însă dacă privim mai atent, o să vedem că e cel puţin o schimbare majoră. Pentru prima oară în istorie, reprezentanţii PSD-ului nu mai erau furioşi aseară că au pierdut. Erau resemnaţi. Ştiau încă de la început că vor pierde la o diferenţă mare, şi chiar a fost cea mai mare diferenţă înregistrată de votanţii anti-PSD (să nu ne amăgim, şi ăsta a fost un vot negativ, la fel ca restul). Citeşte tot articolul

O campanie simulată

question_answer0
IN Politics

Tocmai s-a încheiat dezbaterea organizată de EuropaFM cu 3 candidaţi la alegerile prezidenţiale. Dan Barna, Kelemen Hunor, Teodor Paleologu. Ceilalţi care au fost invitaţi (Mircea Diaconu, Viorica Dăncilă şi Klaus Iohannis) nu au vrut să participe. 

Cred că cel mai mult a avut de câştigat EuropaFM din toată această dezbatere, s-au poziţionat şi mai bine drept un mediator echidistant, cam rolul pe care 20 de ani+ l-a avut PROTV. Însă în Pache Protopopescu sunt mai importante de câţiva ani excelurile cu P&L pe trimestru, aşa că era nevoie să ocupe cineva acel loc liber. Citeşte tot articolul

IN Politics

Înainte de 1989, singura ameninţare venită dinspre blocul comunist era legată de Războiul Rece şi capacităţile nucleare pe care le avea Rusia. În rest, ţărilor din Vest (şi întregii lumi, de altfel) nu prea le păsa de comunism. Aşa că ne-am obişnuit să ignorăm regimurile totalitare de pe planetă. Orice intervenţie internaţională în ţările cu regimuri totalitare a avut mai degrabă un obiectiv economic, decât unul politic.

Iar pasivitatea asta ajunge să ne coste, dacă e să privim la modul în care acţionează China în ultimii ani. Chinezii şi-au extins atât de mult interesele economice pe toată planeta, încât pot influenţa foarte uşor vieţile a sute de milioane de oameni din afara Chinei. Am ajuns să trăim într-o dictatură economică mondială, dar încă nu ne dăm seama de asta. Citeşte tot articolul

IN Politics

Am tot văzut ideea asta pe Facebook în ultimele săptămâni. „Ce bine că scade PSD-ul, poate avem noroc şi nu intră în turul 2, apoi dispar pentru totdeauna”.

Ceea ce mi se pare o idee periculoasă şi un lucru pe care nu ni-l dorim absolut deloc. Şi nu pentru că ar fi vorba de păstrarea vreunui echilibru între partidele de stânga şi alea de dreapta sau ceva de genul ăsta. PSD oricum nu-i un partid de stânga în adevăratul sens al cuvântului, este o adunătură de oportunişti, de combinatori, de politruci. Şi fix din acest motiv ar trebui să existe în continuare. Citeşte tot articolul

Meniu