politica

IN Casual stuff

M-a intrigat întotdeauna modul în care românii s-au lăsat prostiţi de comunişti, ţin minte că mă întrebam de mic cum a fost posibil să ne lăsăm fraieriți de astfel de oameni. Sigur, manipulare, promisiuni false, plus tot arsenalul de tertipuri comuniste. S-au falsificat alegerile, dar asta nu ar fi fost posibil dacă aveam 300 de adepţi ai comunismului în toată ţara, oricât de sus-puşi ar fi fost ei.

Dincolo de problema geo-politică, românul de rând a crezut în comunism. Fie că era ţăran sau intelectual (chestia asta cred că încă e greu de acceptat de unii). Citeşte tot articolul

IN Politics

Protestele ”scăpate” de sub control ieri la Palatul Parlamentului sunt un semnal de alarmă grav pentru țările din Vest. Probabil că n-o să se bată monedă prea mult pe asta, însă mesajul pe care îl trimitem este foarte prost. Mai ales după ce Ambasada SUA a confirmat că una dintre mașinile vandalizate le aparține. 

Cum poți să păzești o țară întreagă dacă nu ești în stare să păzești clădirea Parlamentului de 1000 de nebuni? Cum poți intra în Schengen, să fii granița UE pe sute de kilometri, dacă tu nu poți păzi câteva sute de metri care mai au și gard! Nu mai spun de toată tensiunea din zonă, cu Rusia care ar putea invada Ucraina just to prove a point. Citeşte tot articolul

IN Politics

S-au făcut jocurile, așa cum se aștepta toată lumea (dar sperau/speram să se producă o minune), se formează USL 2.

Urmează cel mai mare jaf din istoria modernă a României, cel puțin jumătate din banii programului ”Anghel Saligny” se vor scurge prin buzunarele unora din această coaliție ticăloasă. Vorbim de 10 miliarde de euro care se vor împărți în toată țara, mii de proiecte și proiecțele care vor fi acordate unor firme prietene pe baza instituției Paraîndărătului. Citeşte tot articolul

IN Politics

Nu-mi place Orban. N-aș fi vrut să câștige. Dar l-aș fi ales oricând în fața lui Cîțu. Ce ironic, la alegerile partidului considerat ”răul cel mai mic”, aș fi ales răul cel mai mic.

N-a fost să fie, delegații PNL au ales beneficiile și posturile date de Cîțu fără pic de eleganță în ultimele săptămâni. Ceea ce trebuia să fie o luptă a ideilor, a planurilor, a echipelor, s-a transformat într-o chestie profund tranzacțională. Citeşte tot articolul

IN Politics

Încă de când am văzut reportajul Recorder care face furori pe net (Singur împotriva partidului. „Copile, nu te pune cu ei că te vor face praf!”) mi s-au aprins nişte beculeţe.

Ovidiu Ianculescu zice de vreo 5 ori în 25 de minute că nu face parte din niciun partid politic şi în total zice de vreo 10 ori „partid”. Şi din alea 25 de minute, intervenţiile lui nu cred că adună mai mult de 7 minute, restul sunt montaje cu alte personaje şi înregistrări audio sau video. Citeşte tot articolul

IN Politics

Ilie Bolojan, fost primar la Oradea, a început treaba la consiliul judeţean Bihor şi vrea să dea afară jumătate din angajaţi. Omologul său de la Caraş Severin vrea să facă la fel, cu 500 de angajaţi.

Unii dintre oamenii ăia nici n-aveau loc în birouri, ceea ce nu mă miră.  Pentru că mulţi dintre ei nici măcar nu încasau toţi banii pe care îi primeau. O mare parte din sumele alea ajungeau la partidele care i-au băgat pe posturi. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff, Politics

Mai sunt câteva săptămâni până când vom auzi cu toţii zgomotul produs de căderea USR-ului de la alegerile parlamentare. După ce s-au îmbătat cu apa rece de la chiuvetele bucureştenilor, USRiştii au început să se certe între ei şi cu partenerii de alianţă pe liste. E atât de mult scandal în ultimele săptămâni, încât PSDiştii cred că îşi dau palme unii altora ca să înţeleagă cum s-a abătut aşa noroc asupra lor. Citeşte tot articolul

IN Politics

Toată bula mea a vorbit ieri despre documentarul Recorder: 30 de ani de democraţie. Abia noaptea am apucat să-l văd, şi am câteva idei pe care vreau să le notez.

E un documentar muncit, nota 10 pentru efort. Însă e prea scurt, chiar dacă are 3 ore. N-ai cum să comprimi 30 de ani de istorie politică în 3 ore cu imagini de arhivă, interviuri şi opinie pe voice over. Probabil că ar fi fost nevoie de 10 episoade de o oră sau măcar vreo 7. Dar cine să finanţeze aşa ceva (apropo, thumbs up Aqua Carpatica), când tu te adresezi doar unei bule de câteva sute de mii de oameni (cam ăia care au ieşit în stradă la protestele din ultimii ani). Ceea ce mă duce la următoarea idee. Citeşte tot articolul

Meniu