Tag

politica

Nu mi-e frică de Dragnea, ci de nemernicul care-i va lua locul

0

Am trăit aproape toată viaţa sub guvernarea PSD-ului, cu mici pauze. Unele reale, altele simulate (precum guvernarea CDR). Am observat cum partidul ăsta a devenit de la an la an şi de la conducător la conducător tot mai pervers, corupt şi, din păcate, tot mai curajos.

Dacă părinţii noştri au trăit cu ideea că nu se poate schimba nimic, noi trăim cu frustrarea că nu se schimbă nimic, chiar dacă s-ar putea. Iluzia că vom scăpa vreodată de această grupare mafiotă care s-a instalat în Parlament e mai amăgitoare decât speranţa unui ajutor american înainte de ’89.

Ceea ce se întâmplă acum pe Facebook şi prin presa de dreapta este, de fapt, o nouă “Europă Liberă” la care se conectează generaţia noastră pentru un plus de speranţă. Diferenţa e că nu ne interzice nimeni accesul la aceste informaţii. Nu încă.

Citeste mai mult

Da’ cu congresu’ ce-aţi avut?

1

Sâmbătă a avut loc ceva congres PSD, motiv pentru care toţi prietenii mei de pe Facebook au simţit nevoia să vorbească despre asta. Şi au curs meme-uri, live-text-uri, s-au comentat toate declaraţiile participanţilor, s-au făcut videouri de-alea pline de însemnătate cu participanţii săraci şi proşti. De parcă nu ştiam asta. De parcă ar fi schimbat cu ceva lucrurile. De parcă conta ce se întâmplă la acel simulacru de congres.

Ba chiar au fost câţiva care ne îndemnau să mergem la Sala Palatului, să protestăm, să vadă cât de mulţi suntem. Aha. Păi credeţi că nu ştiu? Problema e că-i doare în cot.

Înţeleg că presa a tras cât a putut de evenimentul ăsta, cu ce ştiri să umpli jurnalele dacă n-au venit încă inundaţiile alea serioase? Dar comunitatea de pe Facebook? Nucleul ăsta dur, bula, de ce n-a ieşit la o terasă sau la un film? Serios, orice activitate era mai bună decât comentarea unei adunări comuniste. Nu ştiaţi cât de comunişti sunt? Foarte. Ce e nou aici?

Citeste mai mult

Încă n-am ajuns la coincidenţe de tipul ăsta

5

Poate că aţi auzit ştirea de zilele trecute despre uciderea unui jurnalist de investigaţii din Slovacia. Jan Kuciak investiga nişte deturnări de fonduri europene destinate Slovaciei. Banii se pare că ar fi ajuns la mafia italiană cu ajutorul unor membri ai guvernului slovac. Omul a fost împuşcat în propriul lui apartament.

La câteva zile distanţă, sediul fiscului din regiunea pe care o investiga jurnalistul a luat foc. Total întâmplător, desigur.

Vestea bună e că la noi nu s-a ajuns la astfel de “coincidenţe”. Chiar şi în vremurile guvernului Năstase nu cred că lucrurile stăteau atât de rău.

Aici am două interpretări şi nu-mi dau seama care din ele e corectă: fie mafioţii noştri sunt atât de proşti încât fură fără acoperire şi apoi se luptă pe la TV ca să nu ajungă la bulău, fie efectiv îi doare în fund de consecinţe, pentru că oricum au văzut că în cel mai rău caz stau 2-3 ani la pension şi apoi îşi văd de viaţă, cu zecile de milioane în conturi.

Prima variantă ar fi un motiv de optimism, a doua ar însemna că suntem mai rău decât în Slovacia. Acolo mafioţii se temeau de opinia publică şi de presă, altfel n-ar fi recurs la soluţii atât de brutale.

E un moment bun să vorbiţi cu votanţii PSD

10

Dragnea şi compania iar au dat foc unor camioane cu bani (ai noştri, normal) doar pentru că nu se înţeleg cine să semneze mai repede legile alea bune pentru ei. Şi în loc să vă enervaţi că va exploda Euro şi o să ne trezim iar în criză şi schimbări guvernamentale, cred că ar fi un moment bun să mergeţi la votanţii PSD pe care îi cunoaşteţi şi să vorbiţi cu ei. Sigur ştiţi cel puţin o persoană care a votat PSD, chit că e un vecin, administratorul de bloc, un unchi îndepărtat care a lucrat toată viaţa la stat sau chiar vreun verişor mai tembel care e la privat şi vrea cât mai multe beneficii pentru popor din taxele patronilor.

Pentru că n-au votat doar oameni săraci, doar asistaţi de la ţară cu PSD-ul, a fost nevoie şi de sute de mii de voturi ale unor oameni pe care i-ai putea considera cât de cât inteligenţi dacă i-ai vedea pe stradă. Eh, la ăia trebuie să vă duceţi acum şi să-i rugaţi să vă explice criza asta.

Citeste mai mult

Da, de-asta am votat USR

13

Unii purişti s-au arătat dezamăgiţi de tactica de “hărţuire” pe care au adoptat-o parlamentarii USR în ultimele săptămâni. Că nu se face, că nemernicii trebuie combătuţi în mod elegant, că asta nu-i politică. 

Eu cred că am trecut de mult de punctul ăla, iar pe aceşti pungaşi n-ai cum să-i răneşti decât în felul ăsta. Nu mai ajută la nimic să-i ataci cu întrebări subtile de genul “Ce spuneţi de contractele TelDrum, domnule Dragnea?”. PSDiştii mai vechi ca Năstase sau Geoană s-ar fi făcut roşii la faţă după o întrebare ca asta, s-ar fi fâstâcit, ar fi transpirat. Dragnea îţi zâmbeşte şi ţi-o întoarce de parcă s-ar fi născut pentru asta.

Citeste mai mult

Nişte întrebări

1

Americanii au dat un comunicat echivalent cu ridicarea unui dos de palmă ce e gata să pornească spre obrazul României paralele în care trăiesc Dragnea şi Tăriceanu.

De aproape 24 de ore toată lumea se străduieşte să explice mai bine cât de periculos e jocul ăsta pe sârmă al penalilor de la putere. CTP opinează vreo 20+ de minute, editorialele curg, lumea se agită. Coana Firea blochează Piaţa Victoriei cu un târg de Crăciun, de parcă ne-am fi transformat în Viena peste noapte. În zgomotul ăsta mediatic mă opresc şi încep să-mi pun nişte întrebări.

Dacă noi suntem aici, şi conflictul e aici, şi americanii au intervenit şi ei, deci e super groasă treaba, unde e Iohannis? Măcar să ne zică şi el că asistă cu îngrijorare, ca să ne mai liniştească puţin îngrijorarea lui.

Unde e Nicuşor Dan, cel care lupta împotriva sistemului, nu pentru clădirea unui partid pe care să-l păstorească?

Unde sunt toţi wannabes politicieni, gen Monica Macovei?

De ce tac atât de mulţi oameni care ar putea să vorbească? De ce nu iau atitudine mai mulţi dintre cei care ar putea să pună presiune pe infractorii ăştia? Tăcerea lor nu face decât să bagatelizeze protestele celorlalţi oameni, să întărească ideea de minoritate nemulţumită.

Ah, și nu m-aş baza pe o trădare din interior a pesediştilor, în momentul ăsta noi suntem singura noastră scăpare.

În cel mai rău caz mai avem de așteptat 3 ani cu ei la putere, măcar să fim pregătiţi pentru următoarele alegeri. Bine, în cel mai rău caz nu vor mai exista alegeri peste 3 ani.

Adrian Năstase e supi

3

Pentru că a trecut ceva timp de când a fost eliberat condiţionat, Adrian Năstase a început să prindă glas şi îl atacă pe Radu Banciu pe blogul lui, făcându-l în toate felurile, practic, cu un tupeu pe care n-ar trebui să-l aibă nici urmaşii urmaşilor lui în vecii vecilor.

Ce îl deranjează pe fostul premier e că oameni ca Banciu îşi mai amintesc de el din când în când şi îl pisează amintindu-i că a fost condamnat de mai multe instanţe, că i s-au contopit mai multe pedepse din diverse dosare şi că trebuia să facă 4 ani şi jumătate din închisoare din care a executat cam o treime.

Iar problema reală e că Adrian Năstase şi alţii ca el încă mai au un loc bine privit în societatea românească. A trecut suficient timp, omul a reînceput să fie salutat politicos la magazin, probabil că unii nostalgici l-au şi solicitat de câteva ori pentru poze, a fost tratat cu ospitalitate peste tot pe unde a mers, aşa că trăieşte cu impresia că totul s-a uitat, s-a trecut cu vederea şi el şi-a plătit greşelile.

Citeste mai mult

Cum s-a ajuns la bătaie?

1

Probabil că aţi văzut deja scandalul legat de bătaia dintre Mirel Palada şi Mihai Goţiu. E un derapaj grav, care sper că va fi taxat cum trebuie de societate, de jurnalişti şi, nu în ultimul rând, de instanţă. Normal ar fi ca Mirel Palada să dispară din viaţa publică şi din politică.

Însă explicaţia acestei bătăi aplicate de Palada mi se pare mult mai interesantă. Cred că până acum n-au existat astfel de episoade pentru că fie cei care se certau simulau încrâncenarea foarte bine, fie pentru că adversarii mai serioşi puteau fi prinşi cu ceva şi strânşi cu uşa până când renunţau la avântul democratic. Alţii primeau o funcţie mai mare, o casă, o maşină, o sursă de venit, cert e că tăceau.

Ei bine, de 9 luni de zile câţiva oameni din USR nu tac şi nu poţi fi convinşi sau constrânşi să tacă. Scriu pe Facebook, vorbesc la TV, dau declaraţii, atacă. E o opoziţie anemică şi cam şchioapă, dar reală, înverşunată. Ceea ce cred că am văzut în studiourile B1TV e semnul exasperării. Efectiv oamenii din PSD nu ştiu ce să mai facă încât să dispară ghimpele ăsta din coasta lor, ciotul ăsta care poate deveni periculos dacă îl aduce pe Cioloş în partid sau în vreo alianţă. Probabil că au încercat cu ameninţări, cu ironii, cu mită, însă nimic nu se schimbă. Singura soluţie a fost politica pumnului în gură. La propriu.

Sistemul parlamentar s-ar putea dovedi inutil în viitor

19

Tot reflectând asupra situaţiei deplorabile în care se află politica românească am realizat că în viitor am putea renunţa de tot la ideea de Parlament fără să avem vreo problemă din cauza asta. 

Să ne gândim puţin: la origini, parlamentarii erau nişte reprezentanţi ai poporului. Nişte oameni care se presupunea că ştiu mai bine decât noi ce decizii trebuie să ia pentru binele celor pe care îi reprezintă. Şi în acelaşi timp nişte oameni care erau mandataţi să ia decizia pentru că nu se putea face adunare naţională sau referendum pentru fiecare problemă. Un referendum costă mulţi bani durează, e o întreagă procedură. Asta în momentul de faţă. Dar ce se va întâmpla când costurile vor ajunge să fie infime? Când se vor putea strânge astfel de date doar din câteva clickuri?

Citeste mai mult

Se dă cu o mână, se ia cu cealaltă

0

Aşa cum se aştepta toată lumea care are câţiva neuroni funcţionali, pomenile PSD-ului încep să-şi arate şi sursele de finanţare. Cred că nu trece zi în care să nu mai aud vreo ştire despre tăieri de investiţii, amânări, restructurări şi planuri pe termen cât mai lung, eventual pentru o altă guvernare de dreapta, când se va termina de furat. 

În episodul de azi, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, care a primit salarii mai mari pentru actori, dar a fost nevoit să renunţe la 2 evenimente extrem de importante în activitatea culturală a oraşului. Practic, e exact aşa cum zicea PSD, sunt bani foarte mulţi pentru salarii, dar Cioloş şi Soroş nu vor. Ce nu vor? Să taie din alte părţi. Las’ că taie PSD. 

Partea cea mai nasoală e că actorii sunt genul de breaslă care preţuiesc mai mult munca pe care o fac decât remuneraţia, deci ar prefera un salariu mai mic şi un rol într-un spectacol de Dabija sau Afrim. Dar sunt alte profesii în care obiectul muncii nu e aşa important. Puţin îi pasă drumarului angajat la stat dacă se fac sau nu kilometri de autostradă, la fel şi multor alte tipuri de funcţionari. 

Cât timp maţul e plin nimeni n-o să comenteze. Ştiu că e mişto să o ardem elitist când ne plictisim de seriale pe Netflix şi începem să filozofăm politici economice, dar adevărul e că nimeni n-o să fie de acord să-şi rupă de la gură ca să prospere ţara. De-asta e nasol că votează mai mereu cei cu stomacul gol.