Tag

politica

Da, de-asta am votat USR

12

Unii purişti s-au arătat dezamăgiţi de tactica de “hărţuire” pe care au adoptat-o parlamentarii USR în ultimele săptămâni. Că nu se face, că nemernicii trebuie combătuţi în mod elegant, că asta nu-i politică. 

Eu cred că am trecut de mult de punctul ăla, iar pe aceşti pungaşi n-ai cum să-i răneşti decât în felul ăsta. Nu mai ajută la nimic să-i ataci cu întrebări subtile de genul “Ce spuneţi de contractele TelDrum, domnule Dragnea?”. PSDiştii mai vechi ca Năstase sau Geoană s-ar fi făcut roşii la faţă după o întrebare ca asta, s-ar fi fâstâcit, ar fi transpirat. Dragnea îţi zâmbeşte şi ţi-o întoarce de parcă s-ar fi născut pentru asta.

Citeste mai mult

Nişte întrebări

1

Americanii au dat un comunicat echivalent cu ridicarea unui dos de palmă ce e gata să pornească spre obrazul României paralele în care trăiesc Dragnea şi Tăriceanu.

De aproape 24 de ore toată lumea se străduieşte să explice mai bine cât de periculos e jocul ăsta pe sârmă al penalilor de la putere. CTP opinează vreo 20+ de minute, editorialele curg, lumea se agită. Coana Firea blochează Piaţa Victoriei cu un târg de Crăciun, de parcă ne-am fi transformat în Viena peste noapte. În zgomotul ăsta mediatic mă opresc şi încep să-mi pun nişte întrebări.

Dacă noi suntem aici, şi conflictul e aici, şi americanii au intervenit şi ei, deci e super groasă treaba, unde e Iohannis? Măcar să ne zică şi el că asistă cu îngrijorare, ca să ne mai liniştească puţin îngrijorarea lui.

Unde e Nicuşor Dan, cel care lupta împotriva sistemului, nu pentru clădirea unui partid pe care să-l păstorească?

Unde sunt toţi wannabes politicieni, gen Monica Macovei?

De ce tac atât de mulţi oameni care ar putea să vorbească? De ce nu iau atitudine mai mulţi dintre cei care ar putea să pună presiune pe infractorii ăştia? Tăcerea lor nu face decât să bagatelizeze protestele celorlalţi oameni, să întărească ideea de minoritate nemulţumită.

Ah, și nu m-aş baza pe o trădare din interior a pesediştilor, în momentul ăsta noi suntem singura noastră scăpare.

În cel mai rău caz mai avem de așteptat 3 ani cu ei la putere, măcar să fim pregătiţi pentru următoarele alegeri. Bine, în cel mai rău caz nu vor mai exista alegeri peste 3 ani.

Adrian Năstase e supi

3

Pentru că a trecut ceva timp de când a fost eliberat condiţionat, Adrian Năstase a început să prindă glas şi îl atacă pe Radu Banciu pe blogul lui, făcându-l în toate felurile, practic, cu un tupeu pe care n-ar trebui să-l aibă nici urmaşii urmaşilor lui în vecii vecilor.

Ce îl deranjează pe fostul premier e că oameni ca Banciu îşi mai amintesc de el din când în când şi îl pisează amintindu-i că a fost condamnat de mai multe instanţe, că i s-au contopit mai multe pedepse din diverse dosare şi că trebuia să facă 4 ani şi jumătate din închisoare din care a executat cam o treime.

Iar problema reală e că Adrian Năstase şi alţii ca el încă mai au un loc bine privit în societatea românească. A trecut suficient timp, omul a reînceput să fie salutat politicos la magazin, probabil că unii nostalgici l-au şi solicitat de câteva ori pentru poze, a fost tratat cu ospitalitate peste tot pe unde a mers, aşa că trăieşte cu impresia că totul s-a uitat, s-a trecut cu vederea şi el şi-a plătit greşelile.

Citeste mai mult

Cum s-a ajuns la bătaie?

1

Probabil că aţi văzut deja scandalul legat de bătaia dintre Mirel Palada şi Mihai Goţiu. E un derapaj grav, care sper că va fi taxat cum trebuie de societate, de jurnalişti şi, nu în ultimul rând, de instanţă. Normal ar fi ca Mirel Palada să dispară din viaţa publică şi din politică.

Însă explicaţia acestei bătăi aplicate de Palada mi se pare mult mai interesantă. Cred că până acum n-au existat astfel de episoade pentru că fie cei care se certau simulau încrâncenarea foarte bine, fie pentru că adversarii mai serioşi puteau fi prinşi cu ceva şi strânşi cu uşa până când renunţau la avântul democratic. Alţii primeau o funcţie mai mare, o casă, o maşină, o sursă de venit, cert e că tăceau.

Ei bine, de 9 luni de zile câţiva oameni din USR nu tac şi nu poţi fi convinşi sau constrânşi să tacă. Scriu pe Facebook, vorbesc la TV, dau declaraţii, atacă. E o opoziţie anemică şi cam şchioapă, dar reală, înverşunată. Ceea ce cred că am văzut în studiourile B1TV e semnul exasperării. Efectiv oamenii din PSD nu ştiu ce să mai facă încât să dispară ghimpele ăsta din coasta lor, ciotul ăsta care poate deveni periculos dacă îl aduce pe Cioloş în partid sau în vreo alianţă. Probabil că au încercat cu ameninţări, cu ironii, cu mită, însă nimic nu se schimbă. Singura soluţie a fost politica pumnului în gură. La propriu.

Sistemul parlamentar s-ar putea dovedi inutil în viitor

19

Tot reflectând asupra situaţiei deplorabile în care se află politica românească am realizat că în viitor am putea renunţa de tot la ideea de Parlament fără să avem vreo problemă din cauza asta. 

Să ne gândim puţin: la origini, parlamentarii erau nişte reprezentanţi ai poporului. Nişte oameni care se presupunea că ştiu mai bine decât noi ce decizii trebuie să ia pentru binele celor pe care îi reprezintă. Şi în acelaşi timp nişte oameni care erau mandataţi să ia decizia pentru că nu se putea face adunare naţională sau referendum pentru fiecare problemă. Un referendum costă mulţi bani durează, e o întreagă procedură. Asta în momentul de faţă. Dar ce se va întâmpla când costurile vor ajunge să fie infime? Când se vor putea strânge astfel de date doar din câteva clickuri?

Citeste mai mult

Se dă cu o mână, se ia cu cealaltă

0

Aşa cum se aştepta toată lumea care are câţiva neuroni funcţionali, pomenile PSD-ului încep să-şi arate şi sursele de finanţare. Cred că nu trece zi în care să nu mai aud vreo ştire despre tăieri de investiţii, amânări, restructurări şi planuri pe termen cât mai lung, eventual pentru o altă guvernare de dreapta, când se va termina de furat. 

În episodul de azi, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, care a primit salarii mai mari pentru actori, dar a fost nevoit să renunţe la 2 evenimente extrem de importante în activitatea culturală a oraşului. Practic, e exact aşa cum zicea PSD, sunt bani foarte mulţi pentru salarii, dar Cioloş şi Soroş nu vor. Ce nu vor? Să taie din alte părţi. Las’ că taie PSD. 

Partea cea mai nasoală e că actorii sunt genul de breaslă care preţuiesc mai mult munca pe care o fac decât remuneraţia, deci ar prefera un salariu mai mic şi un rol într-un spectacol de Dabija sau Afrim. Dar sunt alte profesii în care obiectul muncii nu e aşa important. Puţin îi pasă drumarului angajat la stat dacă se fac sau nu kilometri de autostradă, la fel şi multor alte tipuri de funcţionari. 

Cât timp maţul e plin nimeni n-o să comenteze. Ştiu că e mişto să o ardem elitist când ne plictisim de seriale pe Netflix şi începem să filozofăm politici economice, dar adevărul e că nimeni n-o să fie de acord să-şi rupă de la gură ca să prospere ţara. De-asta e nasol că votează mai mereu cei cu stomacul gol. 

Fondurile europene nu sunt bune pentru hoţi

0

Probabil că aţi văzut deja ştirea legată de bugetul pentru co-finanţările fondurilor europene, buget care s-a terminat după primele 3 luni ale anului. Sistemul european e destul de simplu, dai tu nişte bani, apoi mai oferă Uniunea restul de 70-80-90% şi îţi faci proiectul. Dar e important să ai şi tu o sumă minimă cu care să începi treaba. Statul român dădea sumele astea, doar că acum s-au terminat.

De ce s-au terminat? Fie guvernul Cioloş a pregătit super multe proiecte, care la început de an au devorat tot bugetul, fie s-a tăiat din buget masiv. Aş miza pe varianta a doua.

Citeste mai mult

Să recunoaştem: experimentul USR e un eşec

9

Au trecut mai bine de 2 luni de la intrarea USR în Parlament şi cred că putem spune răspicat că experimentul este unul parţial eşuat. O să vă explic mai jos de ce e parţial şi nu total şi ce-am putea face pe viitor.

În primul rând, plecarea lui Nicuşor Dan din Consiliul General al Primăriei a destabilizat lucrurile pe acolo, a dat mai multă putere PSD-ului şi a lipsit bucureştenii de un om care se mai pricepea cât de cât la treburile Capitalei, care putea să miroasă nişte nereguli pe acolo. În schimb Nicuşor Dan a devenit parlamentar şi nu s-a remarcat cu absolut nimic, poate doar cu acea bâlbă destul de penibilă.

Citeste mai mult

Politica nu e scopul, viaţa mai bună este

0

Ultimele zile m-au obosit peste măsură, şi nu doar din cauza perioadei extrem de aglomerate prin care trec. Mi se pare că ritmul în care se petrec lucrurile şi zgomotul din social media ar putea să doboare şi cel mai zen om de pe Terra. Toată lumea vorbeşte exclusiv despre ce se întâmplă pe scena politică, fiecare are câte o părere, toţi ştiu ce urmează pentru PSD, Dragnea, Klaus şi compania.

Toţi au văzut o scenă emoţionantă la proteste, toţi s-au indignat la declaraţii ale RTV. Este un exces de opinie cum n-a mai fost de mult, mai ceva ca la alegeri. Nu trec 10 minute fără să mai identificăm un gherţoi pesedist care să fi declarat vreo tâmpenie şi să ne revoltăm corespunzător.

Citeste mai mult

Ne trebuie un plan

3

N-am ajuns în seara asta la protestul din Piaţa Universităţii din motive de sănătate, dar intenţionez să merg în zilele următoare. Cu toate astea, sunt convins că nu e o soluţie pe termen lung. Şi nu pentru că ar chema cineva minerii din nou (foarte bună observaţia cuiva de pe Facebook: nici nu prea mai există mineri), ci pentru că un astfel de exerciţiu democratic în proporţii mici ajunge să devină banal. Şi nu ne permitem să diluăm ideea de protest în stradă.

Cred că mai util ar fi să ne concentrăm eforturile pe câteva obiective cheie, fiecare cu gradul lui de importanţă.

  1. Coagularea societăţii civile într-o voce comună – S-au tot ridicat în ultimii ani multe asociaţii şi ONGuri care urmăresc şi taxează diferite derapaje, dar fără puţină organizare nu sunt şanse prea bune de schimbare. Eventual totul să se concentreze în spatele lui Dacian Cioloş sau a unei alte figuri puternice (Vlad Alexandrescu poate?).
  2. Închiderea România TV – Teoretic, odată ce Ghiţă va fi prins, ar trebui să se taie din fondurile de acolo, dar nu-mi fac speranţe că vor închide şandramaua doar din cauza asta. De-asta avem nevoie de un CNA foarte puternic, ceea ce momentan nu e cazul. Închiderea rapidă a RTV e o miză pentru că deja nu mai vorbim despre libertatea presei, de “discurs părtinitor”, ci de aberaţii spuse live. Suntem la un pas de burtiere precum: “Johannis a intrat într-o maternitate şi a început să omoare bebeluşi”. Cam atât de gogonate sunt minciunile de acolo. Cu cât se închide mai repede, cu atât e un semnal şi pentru celelalte televiziuni care publică mizerii non-stop. Degeaba ni se flutură pe la nas victoria PSD dacă sute de mii de oameni au fost otrăviţi cu informaţii false. 
  3. Stabilirea unor priorităţi reale – Sigur, povestea cu amnistierea ar fi o lovitură mare dată Justiţiei, dar mie mi se pare mai grav ce s-a întâmplat în Educaţie şi Sănătate, cu directorii de şcoli şi combinaţiile din spitale. Cu sau fără legea amnistierii, cu sau fără Dragnea în puşcărie, Sistemul continuă să trăiască. Justiţia este extrem de importantă, dar mă tem că e o bătălie pierdută. Aşa că e mai bine să ne concentrăm pe chestiile cu adevărat utile precum demascarea cazurilor gen Secureanu decât să rămânem fixaţi pe problema aia. Trebuie să admit că sunt destul de pesimist şi parcă văd că în scurt timp tot vor da legea respectivă, când n-o să mai poată participa Preşedintele la şedinţele Guvernului.