Cred că prin 2012 am auzit prima oară despre romanul lui Adrian Mihălţianu, însă la vremea aia nu aveam Kindle, aşa că îmi era destul de greu să ajung să-l citesc. L-au lăudat atunci nişte prieteni, m-am gândit să-l trec pe lista mea de lecturi pentru când n-o să mai fiu #sărac şi cam aia a fost.

Combinaţia SF şi limba engleză nu mă motiva suficient de mult, iar bariera tehnologică era de netrecut. 

Până acum câteva luni când romanul a apărut la editura Nemira, în colecţia Nautilus. În limba română şi cu multe adăugiri, după cum aveam să aflu ulterior din câteva interviuri apărute pe net. Bine că s-a gândit cineva să-l publice pe hârtie, că eu tot #sărac fără Kindle sunt şi acum. Şi fără s-o dau în chestii lacrimogene, aş fi fost şi mai sărac dacă nu citeam cartea asta.

Cum să vă spun într-un mod mai simpatic (adică fără să mă fac de râs)? De la Harry Potter încoace (volumul 4, clasa a 7-a) n-am mai devorat în still ăsta o carte. Sau nu-mi aduc aminte. Tot ce ştiu e că n-am lăsat din mână HP până când n-am terminat-o, am citit vreo 300 de pagini într-o după-amiază, se făcuse ora 1 şi eu tot citeam.

Cu asta a fost cam la fel. Am preferat să citesc decât să mă uit la House of Cards, ca să înţelegeţi cât de interesant e acest volum. 

Acţiunea se petrece în viitorul apropiat, unul acaparat de drone, inteligenţă artificială, maşini autonome şi multe alte chestii care nu sunt încă disponibile publicului larg, dar foarte probabil vor deveni. 

Din punct de vedere tehnologic romanul e construit extrem de meticulos, aşa că s-ar putea să vă placă chiar dacă nu sunteţi pasionaţi de domeniu. E mişto să poţi arunca o privire în ceea ce e foarte posibil să se întâmple în următorii 30-40 de ani.

Şi apropo de asta, miercuri, 7 iunie, are loc şi o discuţie la Cărtureşti Verona, cu autorul romanului şi Vlad Petreanu. N-ar strica să daţi o fugă. Eu sper să aflu când apare următorul volum :D

Romanul e disponibil la eMAG şi are transport gratuit în perioada asta.