in Casual stuff

Mergeţi la Spotlight, dar înarmaţi-vă cu răbdare

Am dat aseară o fugă în centru la deschiderea Spotlight, acel festival cu videomapping pe clădiri şi tot felul de alte metode de a lumina Bucureştiul. Deja e la a 4-a ediţie, însă anul ăsta se axează mult pe Centenar. Am crezut că o să fie mai liber, fiind prima zi, dar era super full. În alţi ani am ajuns sâmbăta şi abia puteai să te mişti, acum parcă era relativ respirabil. Cred că ar fi o idee bună să mergeţi azi sau duminică, sâmbătă va fi tot oraşul + localităţile din jur. În orice caz, trebuie să vă înarmaţi cu răbdare. Cu cât sunt mai mulţi oameni, cu atât creşte şi procentul de idioţi.

Din păcate, Cercul Militar e în renovare, aşa că nu se mai proiectează mare lucru acolo, în alţi ani era punctul central şi locul cu cele mai mişto proiecţii. 

Însă Ateneul e foarte cool, pe Biblioteca Universitară se proiectează un istoric legat de Calea Victoriei, pe CEC e competiţia de video-mapping. Au păstrat şi două zone dubioase: acel parc de plastic de lângă Sala Palatului şi zona de discotecă super zgomotoasă dintre blocul cu magazinul Muzica şi blocul de pe partea cealaltă a străzii. Boxe la volum prea ridicat, cred că oamenii care locuiesc acolo pleacă de-acasă când are loc acest festival.

Unii ziceau că sediul Comitetului Central arată comunist cu acele imagini cu poliţişti, mie mi se pare că arată OK. Pentru cei mai mici, aia e clădirea de pe care a fugit Ceauşescu cu elicopterul, acum e sediul MAI. Mi se pare fascinant că există oameni (chiar şi aproape de 30 de ani) care nu ştiu exact ce e cu clădirea respectivă, deşi sunt în Bucureşti de ani buni.

În rest, aseară am simţit pentru prima oară că avem şi noi în Bucureşti spectacole stradale asemănătoare cu ce am văzut la Sibiu. Sigur, sunt chestii diferite, dar cred că a fost prima oară când m-am gândit „Băi, ce mişto că se face chestia asta la noi în oraş!”.

Reiau. Spotlight, vineri-duminică, preferabil să mergeţi vineri sau duminică. Programul e 20:30 – 23:00. E şi un Food Truck Festival, însă cozile sunt inumane. Oricât de mult mi-ar plăcea să socializez, nu pot să stau o oră la o coadă pentru nu-ştiu-ce sandviş făcut în grabă pe care pot să-l cumpăr în alte zile din altă parte. Găsiţi la Radu detalii despre asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu